În creștinism, teologia susține că Dumnezeu este perfect și transcendent, existând dincolo de emoțiile umane. Cu toate acestea, există pasaje în Scriptură care descriu manifestări ale tristeții sau regretele lui Dumnezeu în fața acțiunilor oamenilor.
Creștinismul învață despre o fericire profundă și durabilă care provine din relația cu Dumnezeu. Învățăturile creștine subliniază iubirea divină, mântuirea prin har, și înțelegerea că fericirea adevărată este găsită în relația cu Dumnezeu și în urmarea învățăturilor Sale.
De exemplu, în „Fericirile” din Noul Testament, Hristos oferă o perspectivă asupra fericirii care este diferită de înțelegerea lumii obișnuite. El vorbește despre cei săraci cu duh, cei ce plâng, cei blânzi, cei ce înfometează și însetează după dreptate, cei milostivi, cei cu inima curată, cei ce fac pace și cei prigoniți pentru Numele Său. Aceste „Fericiri” subliniază valori spirituale și o conexiune profundă cu Dumnezeu.
Fericirea în creștinism nu este legată în mod exclusiv de circumstanțe externe sau bunăstare materială, ci mai degrabă de starea interioară a inimii și de relația cu Dumnezeu. Este o fericire care depășește trecătoarele bucurii și suferințe ale acestei lumi.
Desigur, interpretările și perspectivele privind creștinismul pot varia între diferitele tradiții și comunități creștine, dar indiferent, Dumnezeu nu ne dorește să fim triști, supărați și suferinzi. În emisiunea ”Din cărțile lumii”, Cornel Dărvășan a explicat de ce Dumnezeu ne vrea fericiți.
”Vreau să afirm sus și tare. Dumnezeu nu este șeriful de la brigade antidistracție. ”Îți place ceva? Nu e voie! Nu! Eu vreau să aveți o viață chinuită, tot timpul să aveți restriște în viață. Capul jos și încruntare! Împărăția fețelor încruntate!” NU acesta este stilul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne dorește fericiți, dorește să avem plăcere în această viață, bucurie, fericire.
Dumnezeu putea să ne facă cu un dispozitiv în care să băgăm mâncarea direct în stomac. Dar, nu! Dumnezeu ne-a făcut să avem plăcere să mâncăm. Dar toate aceste plăceri ale noastre sunt cu atât mai fericite și mai bune, cu cât le păstrăm în limitele pe care ni le-a dat Dumnezeu.”
