Chiar înainte de înălțarea Sa la cer, Mântuitorul a dat ultima poruncă
ucenicilor, poruncă ce urma să constituie mandatul lor de-o viață: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” (Matei 28:19-20). Nu înainte însă de a-i asigura că puterea asupra cerului și pământului Îi aparține Lui, nu diavolului: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”(Matei 28:18)
Echipați corespunzător
Mântuitorul le-a promis că nicio zi, nicio clipă nu va trece fără ca
prezența Sa ocrotitoare, inspiratoare, hrănitoare să nu fie alături de ei: „Şi iată
că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:20).
I-a echipat complet pentru misiunea aceasta specială: „Ci voi veți primi o putere,
când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi…” (Fapte 1:8).
Unde să ne ducem?
Până unde i-a trimis? „Îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în
Samaria şi până la marginile pământului.” Cu alte cuvinte, peste tot. Nu trebuia
să rămână palmă de loc neatinsă de evanghelie. Aveau oare ucenicii să-și ducă
mandatul la sfârșit? Istoria ne spune că da.
Perioada în care apostolii s-au supus poruncii (toată viața lor de altfel), a fost singura în care toți oamenii au aflat vestea mântuirii și au avut șansa de a-i da curs sau nu.
Care este mesajul de transmis?
Care urma să fie solia apostolilor? Conform Scripturii, ei aveau să-i învețe
pe noii discipoli tot ceea ce Hristos le-a predat câtă vreme le-a fost învățător:
„Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:20).
Cum era posibil așa ceva? Timp de trei ani și jumătate ucenicilor li se predase lecție după lecție de viață și cu siguranță că nu luaseră notițe. Dar Marele Învățător și-a asigurat
urmașii că „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în
Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am
spus Eu.”(Ioan 14:26)
Ce a spus Isus ucenicilor pe parcursul anilor lor de formare?
Fie că vorbim de pilde, de Predica de pe Munte sau de aplicațiile practice foarte
evidente prin hrănirea și vindecarea mulțimilor, toate sunt concentrate de
Mântuitorul în memorabilele cuvinte: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu
toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe
aproapele tău ca pe tine însuţi”. (Luca 10:27)
Iar dragostea conduce sufletul omului la ascultare: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte.” (Ioan 14:21)
Deși neprihănirea poate fi obținută doar prin credință, ea va fi dovedită prin păzirea poruncilor Lui care „nu sunt grele pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea”. (1Ioan 5:3-4)
Misiunea creștină azi
Cum privește creștinismul contemporan marea trimitere a
Mântuitorului? Mai este de actualitate? Cum se raportează creștinii români la
lucrarea de evanghelizare?
Anul 2020 a fost anul misiunilor speciale la Comorile Înțelepciunii – anul
în care am avut ocazia să cunoaștem dedicarea unor credincioși români pentru
chemarea divină pe câmpul de misiune.
Este anul în care am înțeles că românii sunt foarte doritori de a duce lucrarea apostolilor mai departe. Deși căderea comunismului a deschis un câmp misionar vast în România, credincioșilor români li s-a dat șansa de a fi parte a ducerii Evangheliei până la marginile
pământului odată cu deschiderea granițelor. Și, timid dar sigur, unul după altul,
românii au început să pășească în noi zone misionare, să-și extindă granițele
sufletului pentru cei care nu au auzit niciodată de Hristos.
Misiune din confortul casei?
Evoluarea tehnologiei impactează enorm toate domeniile vieții noastre și
este înțelept să o folosim și în propovăduirea Evangheliei dar punctul forte al
lucrării misionare a fost, este și va rămâne relația de prietenie care poate lua
naștere doar prin contact direct. De aceea prezența misionarilor în zonele albe
este foarte necesară atât în țară cât și-n afara ei.
Pericolele de pe câmpul misionar și soluția lui Dumnezeu
Estimativ, doar 3% din totalul misionarilor acceptă să ducă evanghelia în
zone periculoase. De ce? Motivele le cunoaște fiecare. Cert este un lucru: cel
mai potrivit și sigur loc în care poți fi este cel în care Dumnezeu te vrea, oricât
de periculos ar părea. Teoretic, sună fabulos! De ce totuși ne temem?
Unul dintre misionarii care face parte dintre cei 3% relata cum, ani de-a rândul, își
trimitea copiii la școală neștiind dacă se vor mai întoarce… atât de periculoasă
era zona în care-și făcea lucrarea. Poate că cel mai greu lucru pe care un om e
necesar să și-l asume se referă la încrederea deplină în Tatăl ceresc. Apostolul
Pavel scria colosenilor: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.”
(Coloseni 3:2-3)
Întrebare pentru orice suflet de creștin și mai cu seamă pentru orice misionar: Este viața mea ascunsă cu Hristos în Dumnezeu? Ce înseamnă acest lucru? Tot apostolul răspunde: „Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.” (Coloseni 3:4) Cu alte cuvinte nu avem a ne teme pentru „dezbrăcarea de cortul” trupesc, după cum
apostolul Petru se referea la propria moarte ci să ne temem „mai degrabă de
Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.”(Matei 10:28)
Din puterea despre care Mântuitorul spunea că i-a fost dată în cer și pe
pământ, a dat trimișilor săi pentru a-și împlini mandatul: „Iată că v-am dat
putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea
vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.” (Luca 10:19) Deci, atâta vreme
cât ne facem lucrarea, indiferent de loc și de expunerea la pericol, nimic nu ne
va opri. Securitatea personală ne este asigurată în mod supranatural.
Creștinismul contemporan și finalizarea lucrării
Este oare generația noastră chemată să finalizeze lucrarea de misiune?
Avem toate condițiile îndeplinite? Vom duce noi vestea bună până la marginile
pământului? Mai este valabilă afirmația „Mare este secerişul, dar puţini sunt
lucrătorii!”?
„Fiecare ucenic adevărat este născut în Împărăția lui Dumnezeu ca
misionar.” (Hristos Lumina Lumii p.195) Dacă privim viața prin ochii lui
Dumnezeu vom înțelege că evanghelizarea nu este datoria unora dintre
credincioși care au primit o chemare specială ci fiecare ucenic adevărat este de
la sine chemat. Și marea diferență între ucenicul care-și evanghelizează familia,
colegii de muncă, prietenii și cel care duce vestea bună boșimanilor de
exemplu, este doar câmpul de misiune.
Nu știm ce va fi dar dacă știm cine suntem, vom răspunde chemării lui
Dumnezeu, oricare ar fi aceea, îndeplinindu-ne scopul pentru care am fost
aduși la existență. Toți cei care ”vor fi iubit venirea Lui” (2Timotei 4:8) nu
privesc viața aceasta decât ca pe o școală pregătitoare pentru țara de sus. Și,
asemeni cântărețului lui Israel – marele împărat David, iubitorilor de Dumnezeu
„le tânjește sufletul de dor după curțile Domnului” (Psalm 84:3).
„Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul
secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.” (Luca 10:2)
