Mama… Știu ca ai plecat iar în Spania ca să îmi fie mie bine, să îmi cumperi haine, dulciuri, pantofi și păpuși, dar știi… mie îmi e dor de tine. Te vreau pe TINE lângă mine, nu bani și cadouri. Vreau o îmbrățișare caldă când ajung acasă după ce copiii au râs de mine la scoală, vreau să îmi cuprinzi fața în mâini și să îmi spui ca o să fie bine, vreau ca seara, la culcare, tu să îmi citești povestea și să numai simt lipsa sărutului au cald pe frunte înainte să adorm. Aseară iar am adormit plângând după tine, de dorul tău. Mă simțeam atât de mică și de neajutorată, iar tot ce mi-aș fi dorit era să te țin de mână. Ursulețul Puffy, știi tu, cel care e cat mine și pe care l-am primit cadou de la tine de Crăciun, știe cel mai bine cat de mult îmi lipsești, pentru că în fiecare seară îl sufoc cu îmbrățișări repetând pentru ziua în care te vei întoarce din nou, în vizită, acasă. Printre suspine, am închis ochișorii și am adormit. Și așa a trecut încă o seara grea, fără tine, mămica mea….
Tati… Ieri, un băiat a râs de tine la școală. Te-a făcut “căpșunar”. Am vrut să îl bat, dar mi-am adus aminte ce m-ai învățat tu: să fiu bun cu oamenii și să nu îi urăsc. Așa că i-am vorbit frumos și i-am spus și lui ce mi-ai spus tu mie. Tare mi-aș fi dorit să fii acolo. Ai fi fost atât de mândru de mine! Până la urmă ne-am împrietenit. Am venit foarte fericit acasă și nerăbdător să îți spun, dar casa era goală și rece. Așa cum e de obicei fără voi… Te-am sunat să îți povestesc, dar ziceai că ai treabă și că vorbim când ai timp. Am așteptat să suni, dar nici asta nu s-a întâmplat prea curând, așa ca m-am resemnat și… Aș fi vrut să nu spun asta pentru ca tu mi-ai spus ca bărbații adevărați nu plâng. Dar te asigur că nu m-a văzut nimeni, pentru că m-am ascuns bine la voi în cameră, în patul acela în care ne jucam când eram mici și am început să plâng strângând pătura în brațe. Aș fi vrut să mă cert cu cineva, să cert pe cineva, dar nu aveam pe cine. Și așa am adormit…
Dragii noștri copii, părinții voștri sunt bine, dar despre copiii pe care i-ați lăsat la noi acasă nu credem ca putem să spunem același lucru. În fiecare seara adorm plângând cu jucării și așternuturi în brațe. Băiatul încearcă să pară tare, dar va duce dorul tare rău. Noapte de noapte, adoarme la voi în cameră, iar fata ne întreabă tot timpul când veniți. Copiii râd de ei la școală că nu au părinții lângă ei și îi necăjesc. Veniți acasă, copii! Fata, băiatul și bunicii lor simt lipsa voastră mai rău decât lipsa banilor… Sau… dacă chiar nu vă puteți întoarce curând, faceți-vă timp să îi sunați și să îi vizitați mai des. Copiii mai ales au mare nevoie de voi.
Cu dragoste, 2 copii topiți de dor și 2 bunici care își cresc singuri nepoții
NU ÎI PRIVAȚI PE CEI DRAGI DE DRAGOSTEA VOASTRĂ!
