Puțini oameni consideră o ”palmă”, un gest care poate fi încadrat în violența domestică. De aceea, în fiecare zi, trec pe lângă noi sute de femei și copii care și-au încasat, în tăcere, ”prima palmă” fără să considere că este o problemă, o amenințare la adresa sănătății lor emoționale și fizice sau un prim pas pentru ceea ce mai târziu vor numi cu înfrigurare: ”iadul pe pământ”
Ana este o mămică care s-a simțit în pericol după ce bărbatul care i-a jurat iubire veșnică a ridicat mâna asupra ei, dar i-a mai oferit și alte șanse găsind circumstanțe atenuante pentru comportamentul lui și scuze pentru fiecare moment în care el îi distrugea identitatea cu țipete, urlete și vânătăi.
”Primul pas spre abuz a fost când eram însărcinată în luna a șasea, iar el a venit noaptea, la ora 3, mort de beat; atunci a fost prima dată când mi-a dat o palmă. Am fost șocată, speriată, am vrut să pun punct și să plec, dar nu aveam unde și m-am gândit că nu va mai repeta ceea ce a făcut. Dar a repetat.
După prima palmă și-a schimbat comportamentul față de mine. Violența verbală era zilnică, dar nici violența psihică nu lipsea. Cel mai grav a fost fix înainte să plec când m-a strâns de gât și fetița mea a asistat la toată scena.
Ea a fost cea care m-a salvat pentru că datorită ei s-a oprit, la 2 ani și jumătate a început să țipe, să îl lovească apoi m-a luat în brațe și a început să mă strige: ”mami, mami!”
Ana a luat atunci decizia că, dacă își dorește ca micuța ei să fie în siguranță, trebuie să plece. Multe femei rămân îngenunchiate în fața agresorului ”de dragul copiilor” uitând că un copil abuzat, traumatizat de un părinte violent, care pune în pericol viața membrilor familiei, nu va putea fi niciodată un copil fericit.
”Am plecat pentru mine, dar și pentru copilul meu. Merită să trăiască o viață normală și liniștită. Am căutat centre pentru mame pe internet și am plecat.
Acești oameni m-au salvat din iad. Mi-a fost însă frică să nu mă găsească pentru că au existat amenințări în care mi-a spus că dacă plec și mă găsește, mă bagă în mormânt, dar mă simțeam în sfârșit în siguranță, după ani de zile.”
Ana (nume fictiv) a apelat la Fundația Touched România și a avut o șansă la viață. Dacă și tu vrei să pleci, să oferi micuților tăi o viață în care să nu le fie frică de propria umbră, caută pe internet organizațiile din orașul tău care te pot primi și ajuta să scapi din ghearele violenței.
