În ultima vreme constat cu stupoare faptul că nu doar suntem afectați de teoriile care se propagandă prin mass media, dar nu mai avem voie nici să ne exprimăm. Pentru a-ți spune o părere astăzi despre un anumit subiect, ești clasificat în ceata celor retrograzi și comuniști.
Deci există libertate sau nu?
Dar dacă eu vreau să rămân de modă veche la unele concepte, ce treabă are cineva? Ar trebui să fiu respectat pentru asta. La ce mă refer? La faptul că un primar al României este întrebat într-o emisiune de televiziune dacă a votat la referendum, răspunde afirmativ, după care, face afirmația că nu are nimic cu cuplurile gay, dar crede că familia este formată dintr-un bărbat și o femeie.
Fiica doamnei primar, dă o declarație uluitoare pe instagram. Aceasta atrage instant aprobarea tuturor celor care susțin comportamentul gay. Dar, prin care o desființează pe mama ei în mod public, o clasifică în ,,homofobă’’ și alte apelative. De aici toată lumea se polarizează și povestea sfârșește cu scoaterea persoanei de pe lista candidaților la europarlamentare. Dacă în platforma program a unui partid se susține coeziunea socială, atunci, cred că ar trebui să se demonstreze lucrul acesta la orice nivel. Inclusiv la cel filosofic și practic.
Dictatura minorității
Ceea ce observ, însă, este faptul că aceia care reclamă libertatea, încalcă acest principiu tocmai prin amendarea declarațiilor libere. Adică, să fiu explicit, dacă se susține că trebuie să există marșuri pro gay, declarații pro gay, de ce atunci când cineva spune în mod sincer și natural faptul că declară că familia este între un bărbat și o femeie, apar imediat corifeii care subliniază că persoana este homofobă și retrogradă. Nu cred că trebuie să acceptăm dictatura minorității. La fel cum nu trebuie să acceptăm dictatura majorității.
Libertate fără responsabilitate este anarhie
Libertate fără responsabilitate este anarhie, responsabilitatea fără libertate este dictatură. De ce să nu am libertatea să spun că homosexualitatea este păcat, conform Bibliei? Că nu îndemn pe nimeni să urmeze acest stil de viață? De ce în țara mea nu mai pot să am această libertate?
A numi răul bine și binele rău este o responsabilitate morală
Da, nu ar trebui să am libertatea să îndemn la ură pentru nicio clasă de oameni, dar a numi răul bine și binele rău este o responsabilitate morală. Ce fac oamenii în privat este treaba fiecăruia, dar, a-mi închide gura mass-media sau politica pentru că nu sunt de acord cu un anumit comportament, nu cred că este libertate.
Aaa, vrem egalitate dar nu pentru căței, o fi principiul lui Samson, dulău de curte, dar nu în țara lui Eminescu. Poate într-a lui Iohannis, dar nu într-a lui Eminescu! Ce ziceți? Se poate? Hai că se poate să oferim libertate tuturor, o libertate responsabilă, care să fie contrazisă cu argumente, nu cu pumnul în gură.
