Dezvoltarea naturală a copilului – Educația Montessori

Copiii din al doilea plan răspund cel mai bine la o activitate provocatoare, care pare „dificilă”. Copiii din al doilea plan sunt atrași de extreme și de neobișnuit. Prin urmare, ei tind să construiască probleme extinse. Nu o serie de probleme scurte, repetitive, ci o problemă uriașă care se extinde din sala de clasă și în afara ei!

Descoperiri independente

Această caracteristică oferă un mod stimulant și incitant de a repeta și de a face descoperiri independente.

Copiilor li se arată cum să-și construiască propriile probleme. Vin cu probleme pe care le pot rezolva și inventează probleme pe care nu le pot rezolva și, prin urmare, vin să ceară ajutor. Învățarea are loc în ambele circumstanțe.

Adulții nu se grăbesc ”să ajute”.

Efortul este un profesor excelent!

În schimb, profesorii așteaptă până când este nevoie sau li se solicită ajutorul. Nu se subestimează capacitatea copiilor! Rezultate frumoase vin din efortul lor independent. Învățarea reală poate veni din comiterea unor erori, din îndreptarea acestor erori și apoi prin apropierea de succes. Acesta este momentul în care copiii au nevoie și sunt capabili să ducă la bun sfârșit o cantitate enormă de muncă.

Individualitatea copiilor

Copiii lucrează fiecare în moduri proprii, unice și individuale cu depozitele de cunoștințe pe care le-au dobândit în primul plan la grădiniță.

• Unii copii au nevoie de pași mai discreți decât alții.
• Unii trec prin toți pașii.
• Unii trec peste pași.
• Un copil va sări o etapă și va stărui în alta mai mult timp.

Profesorii sunt ghidați de copiii aflați în grija lor. Aceștia arată când și unde au nevoie de mai mult ajutor.

Eforturile adultului nu trebuie să fie înlocuite cu efortul copilului. Construcția de sine cere să fie realizată de sine – adică de copil. Nimeni altcineva nu poate îndeplini această muncă în locul lui, și orice încercare de a face acest lucru este un obstacol în calea dezvoltării naturale a copilului.

Articol scris de Ciprian Piciorang