Despre negare și mecanismul de coping. Negarea este de multe ori un mecanism prin care persoana refuză să vadă realitatea, știind că ar putea fi prea greu să o accepte. În multe cazuri ea poate fi dăunătoare relațiilor sociale dar și persoanei în cauză. Experții paginadepsihologie.ro ne ajută să înțelegem mai bine acest mecanism.

Ce este mecanismul de adaptare prin negare?

Pe măsură ce ne dezvoltăm și devenim autonomi, descoperim că unele dintre deciziile luate în trecut nu ne mai sunt de folos în prezent. Ne putem da seama din suferința resimțită în interacțiunile noastre – oricâtă validare din exterior am primi, noi nu simțim că este suficient, sau poate atragem același tip de partener care ne apasă, în mod lipsit de empatie, iar și iar, cele mai dureroase butoane, iar noi continuăm să credem că merităm toată această suferință. Acest proces în care noi simțim suferință, dar refuzăm să vedem mecanismul din spatele acestor situații se numește negare. Atunci când comportamentele rezultate din aceste decizii își pierd utilitatea sau devin de-a dreptul nocive, ar fi bine să ne „dezbrăcăm de ele“, dar acest lucru nu este deloc ușor și, adeseori, mulți dintre noi nu ajung să o facă. Asta pentru că deciziile au fost luate atât de timpuriu încât credem că „haina“ aceasta este chiar pielea noastră.

Cele 3 dimensiuni ale negării

Negarea sinelui: „Nu pot face nimic în legătură cu această situație“. Concluzia care a generat mecanismul de adaptare al negării sinelui: „Eu nu sunt important și nici puternic“. Negarea celorlalți: „N-are rost să mă plâng. Pentru el (ea) nu va conta, nu va face nicio schimbare“. Concluzia care a generat mecanismul de adaptare al negării posibilității ca ceilalți să se schimbe: „Ceilalți sunt rigizi, nu se pot schimba“. Negarea situațiilor: „Observ cum fulgeră în apropiere, dar nu va lovi aici. Voi continua să tund gazonul“. Concluzia care a generat mecanismul de adaptare al negării situațiilor: „Mie nu mi se poate întâmpla!“.