Despre dependența de zahăr și pofta după dulce, majoritatea oamenilor cunosc problemele care pot apărea în urma lor. Dar totuși cum apare aceasta? Este o nevoie biologică a corpului de a-și suplini anumite vitamine lipsă? Ce se întâmplă în corpul nostru atunci când ne dorim să mâncăm acest produs?
Deși depinde de fiecare persoană, de nivelul de activitate fizică și de eventualele patologii, Asociația Americană a Inimii recomandă pentru un adult sănătos, ca medie, nu mai mult de 6 lingurițe de zahăr pe zi pentru femei și nu mai mult de 9 lingurițe pentru bărbați. Multe persoane care iubesc dulciurile depășesc, însă, cu mult această cantitate. Deoarece multe dulciuri, în special cele din comerț, conțin cantități foarte mari de zahăr.
Ce spun oamenii de știință?
Teoria dependenței de zahăr face legătura între știința alimentară și neuroștiință și între nutriție și psihologie. O lucrare științifică a imaginat un viitor pentru sănătatea publică, viitor care integrează științele naturale și comportamentale în ceea ce privește studiul sănătății.
Cadrul pe mai multe niveluri extinde „fluxul de cauzalitate” pentru a include atât influențele sociale, cât și cele biologice. Comportamentul alimentar este un exemplu de fenomen care rezultă din interacțiunile sinergice între nivelurile biologice (foame) și social (indicii de alimentație). O mare parte dintre cercetările legate de apetit nu includ termenul „dependență alimentară”. Probabil din cauza stigmatelor culturale asociate cu dependența.
Cum ne dăm seama cum arată această dependență?
Există dovezi puternice ale existenței dependenței de zahăr, atât la nivel preclinic, cât și clinic, în special: utilizarea unor cantități mai mari și pentru o perioadă mai lungă decât cea prevăzută, pofta de dulce nestăpânită, utilizarea periculoasă, toleranța și retragerea.
Dintr-o perspectivă revoluționară, înțelegerea complexităților moleculare și neurologice/psihologice ale dependenței va permite descoperirea de noi terapii (farmacologice și non-farmacologice) și posibila gestionare a cel puțin unui factor crucial în apariția obezității.