Noi toți, recunoaștem sau nu, în timp, ne formăm anumite “tipare”. Acestea diferă, de la om la om, în funcție de ce anume este mai important pentru cel ce-și compune tiparul… Tiparul se poate referi la aspectul fizic, la cel material, la modul în care decurge o relație sau orice altceva. Ne compunem acest tipar ca un cumul de dorințe ce ies, pe rând, la iveală și le adăugăm pe listă cu o plăcere bolnăvicioasă sperând că odată așezate acolo, cine știe, poate o să fie bifate cândva, dar fără să ne dam seama că odată cu fiecare dorință adăugată șansa să găsim persoana sau situația care se fie conform tiparului nostru, scade… Bineînțeles că oricât de pretențioși suntem și oricât de mult ținem la “tiparul” nostru este posibil, la un moment dat, să ne mulțumim și doar cu 2-3 dorințe bifate, din lungul șir așternut în mintea noastră… Ne spunem ca este ok și așa, că poate în timp o să bifăm și mai multe și că … în fond… e mai mult decât nimic, iar potențial există… și mergi mai departe, și mai departe… și te trezești “captiv” într-un joc inventat de tine, dar care nu are nimic în comun cu tine… Îți dorești să “scapi” și te gândești cu nostalgie la dorințele rămase nebifate, dar spui că deja aveți un trecut împreună, iar dorințele ACELEA oricum erau de neatins… Până când?… Ai senzația că un astfel de “joc” ține la infinit ? Total fals! Însă, dacă nu ești tu cel care oprește jocul, e posibil ca atunci când te aștepți mai puțin să te trezești afară din teren … Fără preaviz, fără avertizări… Ești dezorientat, poate chiar un pic speriat, dar… ceva te liniștește… Îți aduci aminte de tipar și te înseninezi. Dacă de data asta reușești să bifezi mai multe dorințe?  În același timp te gândești și că e posibil să nu reușești să mai bifezi nici măcar una… Da! Ăsta este momentul în care este bine să te decizi dacă renunți la tipare, dacă te mulțumești cu o bifă sau două, sau dacă dorești “tiparul” bifat cu totul, sau dacă a sosit momentul să nu mai faci rabat de la nimic… Și se întâmplă… neprevăzutul… acel ceva pentru care, teoretic, ești perfect pregătit. Ți se întâmplă să începi iar să “bifezi”, dar, de data asta, nu mai trebuie să te oprești din “bifat” … nu mai ai de ce…