De ce sunt românii nemulțumiți de președinții pe care tot ei îi aleg?Românii se pregătesc pentru noi alegeri prezidențiale. Primul tur urmează să aibă loc pe 24 noiembrie. Al doilea pe 8 decembrie 2024. Însă, un sentiment de dezamăgire persistă la nivelul societății, românii simțindu-se adesea trădați de președinții aleși chiar de ei. Profesorul Dumitru Borțun, într-o discuție la A7tv cu Adrian Călin în cadrul emisiunii ”Substanțial”, a explicat câteva dintre cauzele pentru care liderii ajung să dezamăgească, generând o nemulțumire constantă în rândul electoratului.
De ce sunt românii nemulțumiți de președinții pe care tot ei îi aleg?
Potrivit profesorului Borțun, problema principală este legată de lipsa resurselor reale de schimbare. Românii își aleg președinții cu speranța că aceștia vor aduce reforme esențiale, însă odată ajunși la conducere, liderii se confruntă cu o rezistență puternică din partea unui sistem rigid și greu de reformat.
”Sunt oameni care nu vor schimbarea, inclusiv în sistem. Te duci spre exemplu într-un sistem pe care vrei să îl schimbi. Cum ar fi educația. Știți care sunt cei mai mari dușmani ai reformei? Profesorii. Te duci în sănătate, vrei să faci reforme, principalii dușmani ai reformei sunt medicii. Deci dacă vrei să schimbi ceva, trebuei să te schimbi pe tine.”
O altă explicație a dezamăgirii generale este inerția culturală. După cum susține Borțun, românii sunt un popor mai lent în a se adapta la schimbare, un fapt influențat de contextul istoric. Industrializarea și revoluția cibernetică au fost momente decisive pentru dezvoltarea altor state, pe care România le-a ratat parțial sau total. Această ”defazare”, spune profesorul, ”își are rădăcinile într-o preferință pentru trecut și tradiții, pentru mituri identitare precum daci liberi și bătăliile cu turcii, în detrimentul unei orientări spre viitor”.
Fenomenul cultural care împiedică România spre progres
În plus, profesorul atrage atenția asupra unui fenomen cultural mai profund – capacitatea de învățare a unei națiuni. Așa cum există diferențe între indivizi, și națiunile evoluează în ritmuri diferite. Conform unor studii citate de Borțun, unele popoare au o mai mare adaptabilitate la schimbare, în timp ce altele rămân prinse în vechi modele de gândire, fiind mai greu de antrenat într-o mentalitate de progres.
Încercările repetate ale românilor de a găsi un lider capabil de schimbare, dar care să și reziste presiunilor sistemice, par să întâmpine același blocaj, iar dezamăgirea devine o constantă. Dar, în loc să conducă la resemnare, această nemulțumire ar putea încuraja un dialog despre așteptările reale de la un lider și despre structurile care trebuie reformate din temelii pentru a permite schimbarea pe care românii o doresc.
