De ce să renunț la „De ce?”

0
55

De ce? De câte ori ți-ai adresat retorica (deja!!!) întrebare „De ce?” în ultima săptămână? Dar în ultima lună sau an? Câte răspunsuri satisfăcătoare ai primit? Așa-i că nu prea?

Sâcâitorul „De ce?”

În această situație DE CE continui să te tot întrebi:

  • „De ce se poartă colegul acela ciudat cu mine?”
  • „De ce nu mă tratează partenerul cu respect?”
  • „De ce nu mă ascultă copilul?”
  • „De ce nu face soacra mea excepție de la regulă?” etc.

Știi ce este ciudat? Deși nu ne aduc niciun rezultat demn de apreciat, ne permitem luxul de a manifesta comportamente neproductive zi de zi, lună de lună, an de an. DE CE? Am studiat problema aceasta deoarece aveam eu nevoie de un răspuns, de o conștientizare mai degrabă.

Psihologul Tasha Eurich, în cartea „Insight”, propune o campanie de conștientizare de sine. Una dintre uneltele folosite este înlocuirea întrebării „De ce?” cu întrebări de genul „Ce pot să fac?” sau „Ce înseamnă pentru mine acest lucru?”. Nu-i așa că deja se luminează perspectiva? Da, cere un efort suplimentar, dar merită!

Când îți adresezi întrebarea „De ce?” este ca și cum te-ai lansa pe un tobogan al descurajării, al deposedării de orice putere pe care ai fi putut să o ai asupra situației. De ce-ul te îngroapă. Te afli în mâinile nemiloase ale destinului tragic pe care deja îl simți suflându-ți amenințător în ceafă.

Nu! Nu este drept față de tine însuți să te lași călcat în picioare de conjuncturile nefavorabile ale vieții. Ai datoria să fii fericit, iar fericirea nu se poate atinge fără a fi în control. Iar de ce-ul nu-ți permite controlul.

de ce?d

De ce nu altă întrebare?

Pe de altă parte întrebări de genul „Ce pot face?” sau „Ce însemnă de fapt acest lucru pentru mine?”, „Ce simt față de această situație?”, îți pot oferi o perspectivă mult mai luminoasă asupra viitorului. Cu aceste întrebări vei găsi soluții. Și așa faci marea diferență dintre victimă și biruitor. Alte întrebări de un real folos sunt: „Ce am învățat din această experiență?”, „Ce pot face diferit în viitor astfel încât să evit neplăcerile?”.

Și, la final, voi oferi un exemplu de cum poți schimba perspectiva printr-o simplă întrebare.
Vii de la muncă, după o zi lungă și obositoare, și ești extrem de tentat să începi să arunci cu de ce-uri spre toți membrii familiei. „De ce nu e gata masa?”, „De ce e dezordine în sufragerie?”, „De ce e așa de gălăgios pruncul?” șamd.

În astfel de situații adresează-ți o întrebare de genul „Cum mă simt eu acum?”. Aproape instant vei primi răspunsuri care clarifică situația: „Sunt obosit. Mi-e foame. Simt nevoia de liniște”. Odată ce ai înțeles adevărata problemă, începi să o rezolvi.

După ce-ți împlinești nevoile legitime, vei oberva că parcă nu-i chiar așa de gălăgios micuțul, ci doar dorește să-ți ofere și să primească puțină afecțiune. Sufrageria nu se află chiar în cel mai grav stadiu și, până la urmă, mâncarea a fost delicioasă dintr-un singur motiv: te afli lângă cei dragi și e bine. Simțământul de frustrare te-a părăsit, ești în control și ești fericit datorită unui scurt moment de schimbare a întrebării.

Nu-i așa de greu, nu?

Succes!

Articol realizat de Narcisa Ispas

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here