Iertare și fericire
Motivația care stă la baza acțiunilor tale este FERICIREA. Realizezi sau nu, acesta este motorul vieții tale. Bine, poate nu este chiar atât de evident la prima vedere, dar, atunci când cauți răspunsuri în propria-ți inimă, vei ajunge la această concluzie, fără doar și poate. De aceea, îți propun să observi trei cazuri de „campioni la fericire”, și, de ce nu, să le împrumuți metodele pentru a ajunge tu însuți campion.
Iertare pentru un ucigaș de copii?
În octombrie 2006, Charles Roberts a reușit să producă multă durere comunității Amish din Pennsylvania, ucigând cinci fetițe la școală. Așa s-a născut, ceea ce urma să cunoaștem cu toții, filmul Amish Grace. În mod surprinzător, comunitatea Amish a oferit iertare familiei ucigașului. Nu pentru că le-a fost cerută, ci pentru că ei aveau iertarea și au decis să o folosească spre bine. Spre binele tuturor! „Iertarea nu este ușoară. Iertarea este o decizie. Nu este un sentiment, o emoție… Libertatea este consecința iertării.”, spunea Terri Roberts, mama ucigașului.
Iertare după lagăr
Eva Mozes Kor, româncă de origine evreică din Transilvania, a ajuns la Auschwitz împreună cu familia sa în anul 1944. A supraviețuit experimentelor medicale efectuate de Josef Mengele și a fost eliberată din lagăr în 1945. Trăia ca orice victimă normală – neîncredere, neputință, nefericire. După ce a luat legătura cu un medic nazist, înțelegând ceva din trauma opresorilor, cei de partea cealaltă a baricadei, a decis să-i ofere cel mai semnificativ cadou: iertarea. Frumos până aici. Spectaculos mai departe. De ce? Pentru că odată luată decizia, a înțeles că, de fapt, este proprietara iertării. Nimeni nu i-o poate da și nimeni nu i-o poate lua. O poate folosi exact așa cum dorește. Și, pas cu pas, a dezbrăcat haina victimei. A devenit liberă! Fericită!