De unde vin așteptările? Vin ele oare din experiențe trecute, din dorințe neîmplinite încă, din nesiguranță, din teamă (teamă de nou, de necunoscut și atunci preferam checklist-ul pentru că el se bazează pe dorințe experimentate deja), din vise, din idealuri sau nevoi? Este clar că cei mai mulți oameni au aceste așteptări… dar dacă ele sunt alimentate de trecut și se referă la viitor ce caută în prezent? Înțeleg că bifarea checklist-ului îți fură din prezent (pierzi timp cu identificarea dorinței, găsirea răspunsului, timp în care te puteai bucura de prezent) Este posibil să greșim! Ce este mai frumos? Să bifezi încă un lucru bun pe checklist și să-ți dai seama că persoana de lângă tine se potrivește așteptărilor tale sau să descoperi la celalalt lucruri noi și să constați, abia atunci, că ar fi trebuit să fie un lucru important în checklist-ul tău? Știm cu toți că nu este bine să facem comparații, dar dacă așteptările se referă tocmai la asta? E un mod mai subtil de a compara… Cine decide dacă reacția lui X față de așteptarea lui Y este corectă? Dacă și X și Y au așteptări, dar diferite… cine greșește? Nimeni! Sau ambele persoane! Sunt corecte așteptările? Corecte față de cine? Față de persoana de lângă noi? E posibil să nu.. Fața de noi? E discutabil… Schema este destul de simplă: Experiențele din trecut ne ajuta să identificăm câteva aspecte esențiale (experimentate deja) pe care ni le propunem ca puncte de bifat, ne bucuram când bifam aceste puncte și automat le proiectam în viitor ( subconștientul lucrează și bifează acele dorințe pentru a le proiecta în viitor )… bine și atunci ce facem în prezent? Dacă în loc să căutam puncte de bifat mai bine căutăm să descoperim lucruri noi, lucruri care e posibil să ne placa mult mai mult decât simpla bifare a unor lucruri cunoscute deja, lucruri care au darul de a ne schimba și pe noi? Și aici intervine teama instinctuala de nou… De ce avem așteptări? Exact din motivul dedus mai sus… Teama de necunoscut, teama de nou… Preferăm să avem un checklist confortabil, cu lucruri cunoscute, să căutam persoana care se potrivește tiparului (în felul acesta nu ieșim din zona noastră de confort)… și să trăim fericiți… Cine decide dacă este corect așa?