Cum să nu fii de acord

Cum să nu fii de acord. „Să gândești, este dificil; de aceea, majoritatea oamenilor judecă”, spunea Carl Jung. Pe de altă parte, când cunoști și înțelegi o persoană, este dificil (aproape imposibil) să o judeci! Și totuși judecarea și etichetarea semenilor este la fel de naturală ca respirația și provoacă atât de multă durere… Cum să nu judeci? Cum să nu fii de acord cu cei din jur într-un mod sănătos?

A nu fi de acord cu tot ceea ce ți se prezintă în diferite circumstanțe este ceva absolut normal deoarece ești o ființă rațională și unică. Acordul permanent te predispune la câteva riscuri. De exemplu, negarea propriilor opinii și valori, dependența de părerile celor din jur, pierderea autonomiei, suprimarea emoțiilor și nevoilor personale, creșterea nivelului stresului și anxietății, scăderea respectului de sine șamd. Este important să fii deschis la idei noi, să ai curajul să-ți exprim dezacordul și să cauți un echilibru între ascultarea altora și exprimarea propriei autenticități. Prin cultivarea unui dialog sănătos și respectuos, poți obține o mai bună înțelegere de sine și a altora, precum și o dezvoltare personală și relațională.

Dezacordul poate fi exprimat cu politețe

Pentru că exprimarea dezacordului poate genera conflicte serioase cu efecte pe termen lung, este imperios necesar să știi cum să nu fii de acord într-un mod corect și politicos.

În anul 2008, eseistul britanic Paul Graham a prezentat modul în care oamenii pot avea dezbateri productive și constructive, chiar și atunci când sunt în dezacord. El sugerează că există șapte niveluri de dezacord și că înțelegerea acestora poate ajuta la îmbunătățirea comunicării și a dialogului.

1. INSULTA – exprimarea dezacordului, fără a oferi nici un argument. Acesta este cel mai scăzut nivel de argumentare. Dacă Raul îți spune: „Eu sunt profesor și consider că pământul nu este rotund”, tu vei răspunde: „Ești un idiot!”

2. ATACUL LA PERSOANĂ – discreditarea autorității celui vizat fără a oferi argumente. La afirmația „Eu sunt profesor și consider că pământul nu este rotund”, tu vei răspunde: „Poate că ești profesor dar cu siguranță nu ești om de știință!” Aceasta este o formă slabă de argumentare care nu atacă afirmația, ci persoana.

3. CRITICAREA TONULUI – se referă la dezacordul față de limbajul folosit, nu la afirmație în sine. Când Raul afirmă: „Eu sunt profesor și consider că pământul nu este rotund”, răspunsul tău va fi: „Chiar nu mă interesează ce consideri tu, când îți etalezi afirmațiile pe tonul ăsta superior!” Această formă de argumentare este slabă de asemenea, pentru că nu susține cu nimic dezacordul față de afirmația cu pricina.

4. CONTRAZICEREA – se referă la un răspuns la afirmația în sine și nu la cine sau cum a făcut-o. Dar este doar o negare fără argumente. La afirmația „Eu sunt profesor și consider că pământul nu este rotund”, vei răspunde: „Pământul este rotund!” Contrazicerea poate avea uneori un efect puternic în înțelegerea afirmației, dar nu întotdeauna.

5. CONTRA ARGUMENTAREA – este contrazicerea cu argumente și prima formă de dezacord convingător. La afirmația „Eu sunt profesor și consider că pământul nu este rotund”, răspunsul tău va fi: „Sunt om de știință și știu că pământul nu este nici plat! De fapt, din spațiu se vede ca fiind rotund.” Când afirmația este atacată cu o altă afirmație, poate fi convingătoare. Dar când două persoane își argumentează cu pasiune ideile, vorbesc de fapt în paralel.

6. RESPINGEREA AFIRMAȚIEI – prin citarea afirmației (și autorității) și explicarea de ce este greșită. La afirmația „Eu sunt profesor și consider că pământul nu este rotund”, vei răspunde: „Când tu spui că ești profesor și că pământul nu este rotund, tu de fapt susții cu autoritate că pământul este plat. Dar video-urile din spațiu dovedesc că pământul este rotund.” Iată o formă convingătoare de dezacord pe care însă o întâlnim destul de rar pentru că necesită mai mult efort.

7. RESPINGEREA PUNCTULUI CENTRAL AL AFIRMAȚIEI – iată cea mai înaltă formă de dezacord. Până la acest punct, dezacordul a fost neclar. La afirmația „Eu sunt profesor și consider că pământul nu este rotund”, răspunsul tău poate fi: „Afirmația ta cum că pământul nu este rotund, este corectă din punct de vedre tehnic, forma sa fiind mai mult elipsoidă. Dar afirmând ceea ce nu este pământul fără a oferi nici o clarificare, determini omul să creadă ceea ce se potrivește cel mai bine propriilor convingeri, atâta vreme cât nu ia în considerare că pământul este rotund. Considerând că profesorii ar trebui să-i ajute pe oameni să înțeleagă mai bine anumite aspecte importante, afirmația ta intră în contradicție cu propria-ți profesie.”

Cunoașterea formelor de dezacord atrage niște beneficii importante după cum urmează:

1. Evaluezi corect ceea ce citești, vezi și auzi, ceea ce te ajută să conștientizezi argumentele incorecte folosite de persoanele elocvente.

2. Îmbogățești conversația, pentru că ajuți participanții să se concentreze asupra celui mai important aspect.

3. Ești mai fericit! Formele joase de dezacord atacă persoana. Formele înalte atacă ideea, ceea ce este mult mai ușor de acceptat. Majoritate oamenilor nu vor să fie dezagreabili. Însă uneori sunt, pentru că nu au găsit o cale mai bună de exprimare. Cu cât urci mai mult pe scara dezacordului, cu atât obții relații mai armonioase și ești mai fericit.

În concluzie, este perfect normal să nu fii de acord în situațiile în care îți sunt afectate valorile, integritatea. Dar este foarte importat să te manifești înțelept. Prin exprimarea dezacordului îți poți îmbunătăți gândirea critică, poți identifica și corecta unele erori, poți dezvolta relații autentice, eviți conformismul etc. Este important de reținut că dezacordul ar trebui să fie constructiv și respectuos. Cu accent pe ascultarea reciprocă și pe căutarea adevărului, în loc să devină un conflict sau o luptă de putere.