Cum să-mi schimb obiceiurile? Obiceiul este o mod fix de gândire care ne determină comportamente automate. Beneficiul este acela că nu mai este necesar să gândim de fiecare dată ceea ce avem de făcut. Pur și simplu se întâmplă. De exemplu, când învățăm să conducem mașina, suntem atenți de fiecare dată la semnalizare, la pedale, urmărim poziția vitezelor etc. Dar, după un timp, observăm că nu le mai dăm atenție – le-am învățat pe de rost și le acționăm corect în mod automat.
Problema este că nu toate obiceiurile noastre sunt bune. Unele dintre ele stau în calea progresului nostru, ne țin pe loc în anumite domenii ale vieții și produc frustrare.
Vestea bună este că putem învăța și ne putem dezvăța de orice.
Cum se formează obiceiurile?
Obiceiurile se formează prin experimentarea unei acțiuni de mai mult ori, până când modalitatea respectivă de gândire devine stabilă la nivelul creierului nostru.
Să presupunem că locuiești la țară și, în fiecare dimineață, ai un anumit traseu al îndeplinirii sarcinilor: prima dată uzi vegetalele, apoi culegi ouăle din cuibar după care te întorci să servești micul dejun. Datorită urmelor tale, acest traseu – din casă la vegetale, de la vegetale la cuibar și de la cuibar în casă, repetat pentru câteva zile, devine vizibil în ograda ta. După câteva luni, acest traseu se transformă în poteci evidente pe care, în mod natural, mergi în fiecare dimineață. Aceste poteci devin căi fixe nu doar în ogradă dar și în creierul tău.
Dacă renunți să grădinărești și să crești găini pentru că ai decis că este mai ieftin să cumperi ouă și vegetale decât să le produci, interesant este să descoperi că tot faci traseul bine statornicit de dinainte și nu te adaptezi instant noii situații de viață. Potecile din ogradă dar, mai cu seamă, potecile tale neuronale, sunt prea evidente, prea adânci și, în mod natural, le urmezi, chiar dacă nu mai este necesar.
Cum îmi schimb obiceiurile nedorite?
Pentru a renunța la un obicei care a devenit neproductiv, este necesar că creăm o nouă cale neuronală. Acest lucru presupune timp și numeroase repetări ale noului obicei de implementat. Nu ne luptăm cu vechiul obicei ci creăm unul nou. De exemplu, dacă dorești să nu mai mănânci ciocolată între mese, nu-ți focusezi atenția pe ciocolată ci stabilești cu ce anume vrei să o înlocuiești. Poate consideri că un fruct reprezintă o idee foarte bună.
Obiceiul este o rutină urmată de o recompensă: dacă obișnuiești să ronțăi ciocolată în timp ce lucrezi, observi că te simți mai bine. Consumul ciocolatei reduce stresul și produce dopamină – ceea ce îți dă starea de bine. Pentru că acea stare de bine te detensionează, continui obiceiul în ciuda faptului că te-ai cam îngrășat și nu-ți prea convine.
Cum putem obține starea de bine fără a ne simți vinovați?
Putem păstra rutina și recompensa (starea de bine) dar schimbăm obiectul prin care o obținem. În locul ciocolatei, consumăm un fruct delicios.
Dacă un obicei este de-a dreptul distructiv?
În această situație, deciziile radicale reprezintă soluția. Să presupunem că în prezența prietenilor tăi, ai obiceiul de a te comporta contrar valorilor tale. Acest lucru îți produce un disconfort puternic și trăiești adesea sentimentul de vinovăție care-ți alterează semnificativ relațiile cu cei dragi. Soluția radicală poate fi schimbarea prietenilor cu alții care să-ți împărtășească valorile. Dacă ai obiceiul de a verifica permanent telefonul și faci acest lucru chiar și pe parcursul întâlnirilor importante – ceea ce-ți afectează relaționarea eficientă, evident, ia decizia radicală de a închide sunetul notificărilor.
Concluzia
Mulți pași mici în direcția dorită, intenționată, fac marea diferență în timp. Pentru a atinge succesul în diferitele aspecte ale vieții noastre, obiceiurile bune reprezintă cea mai potrivită variantă.
„La început noi ne formăm obiceiurile după care obiceiurile ne formează pe noi.” John Dryden
