Dumbrava de Bihor e locul în care se înfăptuiesc minuni. Locul în care mulți oameni fără nici un Dumnezeu și-au regăsit demnitatea.
Sunt peste 15 ani de când a fost adusă la Dumbrava prima femeie fără adăpost. Se numea Ilonka, avea 68 de ani și locuia într-o baracă din scânduri, fără ușă, fără ferestre, alături de un câine care îi ținea de cald.
Activitatea de la Dumbrava s-a dezvoltat odată cu trecerea anilor, la ora actuală fiind îngrijiți 450 de bolnavi, dar numărul celor trecuți pe acolo e de peste 2300, dintre care vreo 600 sunt înmormântați în cimitirul din localitate.
Cum de problemele oamenilor străzii nu pot fi rezolvate de autoritățile statului dar își găsesc soluție în inima unui om?
Viorel Pașca este vizionarul din spatele proiectului de la Dumbrava, omul pe care-l caută fără reținere orice spital care dorește să scape de bolnavii-povară pentru sistemul de sănătate. Spitalele decid că e mai convenabil să transporte bolnavii cu ambulanța sute de km până în Bihor decât să-i țină pe cheltuiala statului sau să-i trimită în stradă.
Visul acesta a început încă din copilărie. Viorel a crescut într-o familie simplă care punea preț pe învățăturile creștine, pe respectul față de semeni și pe dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, manifestată prin oameni.
Încă din copilărie a dat dovadă de spirit misionar, organizând grupe de copii printre romi în care aceștia învățau să scrie, să citească, să înțeleagă valoarea educației.
În adolescență și tinerețe, în timp ce colegii își petreceau timpul prin discoteci și baruri, Viorel alături de câțiva prieteni făceau vizite la spital, ajutau bolnavii și ofereau mângâiere. Așa dădeau sens vieților lor – fiind de folos.
„Mi-am dorit întotdeauna să fiu de folos. Să nu trăiesc degeaba.” Viorel mărturisește că nu-și poate închipui viața doar ca să acumuleze, să construiască, să facă bani și avere… Ar fi o groaznică risipă de viață. De ce ai trăi dacă nu lași nimic semnificativ în urma ta?
De această mentalitate a fost mereu călăuzit. A lucrat ca cizmar dar comunitatea creștină a dorit să-l angajeze ca misionar. Așa a ajuns în Dumbrava – un sat bihorean cu mulți romi. În acea perioadă și în acea zonă a înființat 7 comunități creștine. A fost greu pentru că Viorel era măcinat de gândul că nu este pregătit. În clasa a-X-a a renunțat la școală, ceea ce i-a produs un simțământ de inadecvare, de neîncredere în sine și orice asumare a responsabilității a fost dificilă. Dar a mers mai departe.
În Dumbrava, lucrând ca misionar, adeseori nu se ajungea cu banii. Familia sa era în creștere, avea deja doi copii și a decis să-și cumpere capre pe care să le valorifice pe perioada verii. Câțiva ani așa s-au întreținut.
Lucrarea pe care o făcea era frumoasă și cu succes dar tot căuta noi metode de a fi de folos. Și se tot ruga pentru a face utile două camere nefolosite dintr-o căsuță ce-i fusese lăsată în administrare de o rudă. Rugăciunea sa a primit răspuns într-un mod cu totul neașteptat: prin știrile de seară. Pentru prima dată, Viorel a auzit că în România oamenii mor de frig pe străzi și s-a produs declicul. A știut că cele două camere pentru care se ruga, erau destinate oamenilor fără locuință.
Așa a început lucrarea din Dumbrava. Viorel știe că Dumnezeu i-a vorbit prin acea știre. De aceea s-a pus pe treabă. A renovat cele două camere și a plecat la spitalul din Oradea – acolo unde știa el că trag oameni fără căpătâi pentru adăpost. Prima beneficiară a bunătății familiei Pașca a fost doamna Ilonka despre care am amintit la început. Căsuța a fost repede ocupată și Viorel deja căuta soluții pentru adăpostirea altor nevoiași.
Casele, acum în număr de 18, care au devenit refugii pentru năpăstuiți, au fost achiziționate pe parcurs ce lucrarea s-a dezvoltat. Fiecare casă are povestea ei. Familia Pașca nu a fost niciodată bogată, nu a dispus de sumele necesare pentru a dezvolta acest proiect, dar Dumnezeu s-a îngrijit în permanență.
Provocările pe care Viorel și Florica le-au întâmpinat nu i-au descurajat. Au continuat să slujească chiar și atunci când fiul lor de doar 7 zile a decedat în spital iar ei nu dispuneau nici măcar de suma necesară pentru a cumpăra un sicriaș… Încrederea lor a fost neclintită în furtuni iar Dumnezeu le-a onorat-o, încredințându-le responsabilități din ce în ce mai mari.
Beneficiarii caselor familiei Pașca sunt atent selecționați. Li se acordă ajutor celor mai nevoiași, celor inapți pentru muncă, celor fără familie, celor fără adăpost. Adică celor pe care nimeni nu-i vrea și, dacă ar dispărea, nu li s-ar simți lipsa.
Atunci când un beneficiar este considerat vindecat și apt de muncă, este încurajat să muncească, să-și poarte de grijă pentru a lăsa locul unuia mai oropsit decât el.
În ultimul timp mai multe instituții de îngrijire a bolnavilor mintal au fost desființate, drept urmare mulți oameni lipsiți de discernământ au ajuns în stradă. Unii dintre ei au ajuns la Dumbrava unde sunt îngrijiți cu respectul datorat oricărei ființe umane.
Tot la Dumbrava au ajuns pe parcursul anilor oameni „grei” care, din diferite motive au ajuns în stradă. Aici au fost susținuți până la reabilitare sau până la moarte.
Din cele 2300 de suflete care au trecut pe la Dumbrava, 600 „au rămas” pentru odihnă în cimitirul satului iar mormintele lor sunt ușor de identificat pentru că până și aici ingeniozitatea lui Viorel Pașca și-a pus amprenta. Crucile, deși nu foarte elegante, au fost realizate din fier ca să reziste în timp și locurile decedaților să poată fi ușor identificate. Poate cineva, vreodată, îi va căuta…
Și nu pot să nu amintesc poate cea mai frumoasă lucrare care a înflorit pe lângă activitatea de îngrijire a nevoiașilor. Viorel știe că educația este extrem de importantă pentru că a simțit din plin consecințele lipsei ei. De aceea a înființat un Centru de zi pentru copiii din Dumbrava.
Este locul în care cei mici au șansa extraordinară de a învăța valori pentru viață. Pe lângă lecții, la Centrul de Zi copiii pot deprinde abilități practice de viață, pot să învețe limba engleză, să cunoască valoarea unui suflet și, mai presus de orice, să înțeleagă puțin din dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ei.
Și toate acestea au fost și sunt realizabile doar prin credință. Dumnezeu și Viorel Pașca au făcut o înțelegere la începutul acestei lucrări și până acum amândoi și-au făcut partea: Viorel a continuat să lărgească hotarele binefacerii iar Dumnezeu a purtat grija finanțelor. Da. Cu adevărat Dumnezeu poartă de grijă celor ce se pun la dispoziția Sa, dorind să nu trăiască degeaba.
