Când îți faci calculele și observi cât de frumos și minunat a lucrat Tatăl ceresc în viața ta, singurul răspuns pe măsura dragostei Sale este să I te oferi cu totul. Dar nu te speria: poți alege exact ceea ce dorești pentru că una dintre trăsăturile fundamentale ale dragostei Sale este libertatea de alegere. El te va iubi până la capăt (Ioan 13:1) așa cum și pe Iuda l-a iubit, dar capătul (destinația propriei vieți) este stabilit de tine. Adică te iubește prea mult ca să nu-ți ofere libertatea de a alege indiferent de durerea Sa în cazul în care alegi să nu-I împărtășești dragostea.
Georgiana și Sebastian Vasarhelyi sunt doi tineri care au decis să răspundă pozitiv dragostei divine. Recunoștința lor este prea mare pentru a tăcea! De aceea singurele lor planuri dezirabile pentru această viață sunt legate direct de împărtășirea veștii bune a mântuirii cu semenii lor.
Georgiana a frecventat o comunitate creștină din Târgoviște încă din copilărie dar a decis să facă legământ cu Dumnezeu în jurul vârstei de 20 de ani.
Știa că deși nu era vreo răzvrătită, avea nevoie de relația cu Mântuitorul pentru simplul fapt că „toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23).
Atunci când a cunoscut ideea de misiune prin niște credincioși dedicați acestei lucrări, inima Georgianei a fost mișcată și a început să dorească să ofere dragostea primită.
Inima creștinului autentic care dă de gustul dragostei divine devine un canal prin care această dragoste (harul divin) se oferă celor cu care intră în contact. Este modul cel mai natural în care Dumnezeu Se descoperă oamenilor.
Deși inima Georgianei tânjea după o astfel de viață, au fost necesari câțiva ani pentru ca Dumnezeu să-i pregătească inima pentru slujire. Timp de șase ani a lucrat în București și din punct de vedere omenesc era realizată. Avea o viață bună. Dar Dumnezeu avea alte planuri cu ea și i-a pregătit un loc în care să se formeze pentru viața de misiune.
În ciuda împotrivirilor familiei (tatăl său considera că misiunea e pentru bărbați), Georgiana a ales să-și lase locul de muncă din București și să studieze timp de doi ani metode de lucru cu musulmanii. Dumnezeu i-a onorat alegerea și a susținut-o astfel încât credința sa a crescut îndeajuns încât să dorească să plece în misiune externă. Dar nu voia să plece singură…
Între timp, Dumnezeul acesta minunat lucra și cu Sebastian. De pe la vârsta de 10 ani, mama sa l-a dus la biserică în Oradea unde inima sensibilă a copilului a fost cucerită de dragostea Tatălui ceresc.
Unii dintre membrii bisericii însă, neatenți fiind la nevoile noilor credincioși, l-au determinat pe Sebastian să caute apreciere și confirmare la băieții de pe stradă. Acolo a învățat să fumeze și să se bată. Căpătase renumele de cel mai bun bătăuș! Atât de „bun” încât putea cu ușurință să răpună pe cei mai mari decât el. Aceste îndeletniciri l-au degradat mult și chiar l-au cadorisit cu un cazier pătat.
Pe la vârsta de 25 de ani, inima lui Sebastian – sătulă de atâta rătăcire, a decis că dorește viața alături de Dumnezeu. Nu a fost ușor pentru că viciile se țineau scai de el iar duhul violenței îl domina puternic.
Dar Tatăl ceresc știa că are nevoie de timp și de dragoste. Astfel a pregătit un loc special pentru Sebastian exact la Institutul Biblic din Oradea – unde a fost acceptat în ciuda cazierului pătat.
Pentru aceste studii, Sebastian și-a lăsat afacerea în construcții pe care o pusese pe picioare și, prin credință, a început formarea sa spirituală. Mântuitorul nu Și-a dat viața pentru ziduri ci pentru oameni! Pentru a se întreține, Sebastian lucra zilnic în campus și, alături de puțin ajutor din partea unui credincios, veniturile acestea i-au acoperit cheltuielile pe parcursul celor trei ani de școală. Dumnezeu a fost credincios.
În timpul anilor de studiu, Dumnezeu l-a eliberat pe Sebastian de duhul de violență care-l stăpânea puternic. Detalii despre această minune puteți urmări în ediția CUM ÎNVINGEM VIOLENȚA? la COMORILE ÎNȚELEPCIUNII.
După studii, Sebastian a așteptat călăuzire din partea Tatălui ceresc și, între timp, și-a restartat afacerea în construcții – nu putea sta degeaba.
Curând a primit chemarea de a misiona printre turcii din Medgidia alături de fundația Porți Deschise. Acolo a învățat răbdarea în lucrul cu copiii și tot acolo a avut bucuria primelor roade în lucrare.
Prin acea lucrare, Sebastian a cunoscut-o pe Georgiana și viețile lor, minuțios pregătite de Dumnezeu, s-au unit pentru a-L onora în lucrarea de evanghelizare. Amândoi aveau același obiectiv: de a duce vestea bună a mântuirii printre musulmani.
Nu a trecut mult și familia Vasarhelyi a fost invitată în Mitrovica, un oraș din Kosovo în care nu exista încă o biserică în care să se prezinte evanghelia așa cum Dumnezeu dorește.
Mare parte a orașului este populată de albanezii musulmani care au nevoie de manifestarea concretă a dragostei divine. Ororile războiului încă se resimt în inimile localnicilor…
Sufletele acestor oameni mult iubiți de cer sunt deschise pentru a primi vestea bună deși pentru cei care decid să schimbe macazul (din punct de vedere religios) urmează persecuția din partea familiei și a societății.
În acest context, Georgiana și Sebastian inițiază relații de prietenie (kosovarii sunt foarte prietenoși) cu scopul de a fi o alinare și de a le oferi perspectiva creștină salvatoare.
Drumul acesta misionar nu a fost nicidecum unul facil. Din contră. Oriunde apare o geană de lumină spirituală, și diavolul este prezent pentru a descuraja pe vestitorii luminii.
Adesea Georgiana și Sebastian au parte de împotriviri – lupte demonice pe față, prin care resimt apăsarea întunericului dar în Numele lui Isus sunt din nou și din nou eliberați și ajutați să-și întărească „chemarea și alegerea” lor. (2Petru 1:10).
Pentru că ei știu că se află exact acolo unde-i dorește Dumnezeu și fac exact lucrarea la care au fost chemați. Este deja aproape inutil să spun că nu există satisfacție mai mare în viață decât să ai această certitudine.
Într-o lume în continuă căutare de sens, există și oameni fericiți! Aceștia sunt puținii a căror viață merită invidiată și, de ce nu, luată drept exemplu. Fericirea lor nu stă în averi, în diplome sau în tot felul de realizări ci în ascultarea de voința divină.
„Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.” (Psalmi 73:28). Acesta este scopul final al oricărei activități a creștinului autentic: evidențierea lucrărilor Tatălui ceresc.
Fii și tu dovada harului din viața ta și, fără cuvinte chiar, du vestea bună mai departe!
Aici puteți urmări mărturia familiei Vasarhely.