Cum influențează credința dezvoltarea personală? Există o corelație între cele două? Conceptul de dezvoltare personală pare foarte ofertant la prima vedere. Acesta promite o evoluție și o transformare a individului pe toate planurile. Dezvoltarea personală este un concept de confluență. Ea se află la intersecția unor elemente din psihologie. Spre exemplu: motivația, autocunoașterea, managementul emoțiilor, stima de sine, atitudinea (pozitivă) și lista rămâne deschisă.
Cum a apărut conceptul de dezvoltare personală?
Ideea de dezvoltare personală, de creștere, de cunoaștere de sine și de o înțelegere mai profundă asupra experienței umane și a umanității în general, traversează întreaga istorie culturală a umanității sub diverse definiții și înțelesuri. Spre exemplu, spiritualitatea estică, care înglobează, yoga, tehnici de meditație, reiki sau acupunctură, și care este din ce în ce mai prezentă în viețile noastre, se bazează pe un principiu de dezvoltare personală.
Însă, dezvoltarea personală în înțelesul de mișcare “New Thought” apărută în Statele Unite ale Americii în secolul al XIX-lea și din care s-a dezvoltat industria actuală de self-help, se referă la altceva. Un moment important în istoria acestei mișcări a fost publicarea cărții “The Science of Getting Rich” de către Wallace Wattles în anul 1910, în care autorul propune ideea că un om se poate îmbogăți dacă își schimbă obișnuințele zilnice și tiparul gândurilor.
Cum influențează credința dezvoltarea personală?
În emisiunea ”Din cărțile lumii” cu Evelina Bevis, Cornel Dărvășan, teolog, răspunde la această întrebare:
”În bine. Acesta este răspunsul pe scurt. Dumnezeu nu dorește să fim ignoranți. Ideea în sine de crede și nu cerceta nu are nicio bază în Biblie. În Sfânta Scriptură, atunci când se referă la lucrurile duhovnicești spune să cercetăm toate lucrurile și să păstrăm ce este bun. Nu înseamnă că este nevoie să cercetăm tot. Nu trebuie să beau pelinul ca să știu că este amar.”
