La vârsta de 14 ani Monica descoperă un alt fel de raportare la divinitate. Dumnezeu este interesat de ființa umană și este ușor de înțeles mesajul Său. Inima Monicăi a rămas lipită de El și de credincioșii Săi. Deși pentru un timp a simțit nevoia să ascundă de părinți faptul că participa la serviciile religioase, atunci când au aflat adevărul, aceștia nu s-au opus interesului fiicei lor pentru cele spirituale.
La 18 ani, Monica are parte de o nouă revelație: Dumnezeu așteaptă ca oameni cu inima plină de dragostea Sa, să meargă și să ducă vestea bună semenilor lor.
Planurile sale educaționale nu corespundeau acestei noi înțelegeri. Monica se pregătea pentru studii economice. Dar ceva în inima sa o împingea spre alt domeniu.
Timp de doi ani a studiat interesul și metodele lui Dumnezeu pentru misiune. Apoi și-a îndreptat atenția spre asistență socială. Aceste două specializări au făcut casă bună pe câmpul de misiune din Albania.
La 22 de ani Monica a pășit într-o nouă lume – o lume în care, în mod nedrept, creștinismul dus de însuși apostolul Pavel, a fost aproape total eliminat de dominația turcă și de regimul comunist. Albania a fost primul stat din lume declarat drept ateist.
În acest context Monica și-a început misiunea. A învățat limba albaneză în șase luni și a fost acceptată cu ușurință de localnici. Monica se simțea ca acasă și lucrarea pe care a inițiat-o alături de echipa sa multiculturală a fost tolerată și chiar susținută de albanezi.
În Albania, Monica a descoperit cât de diferit poate fi perceput timpul. Pentru localnici, nu timpul este prioritatea ci relațiile. Asta poate deveni o reală sursă de frustrare pentru o persoană organizată și atent planificată în ceea ce privește administrarea timpului. Dar dragostea se adaptează.
Obiectivele Monicăi cereau împrietenirea cu oamenii, înțelegerea nevoilor lor sau pur și simplu să-i asculte. Oamenii au așa de mare nevoie să fie ascultați!
Locul de socializare al bărbaților albanezi nu este barul ci cafeneaua. Nu alcoolul ci cafeaua și ceaiul turcesc. Cel puțin acesta este un aspect pozitiv al ocupației turcești, bărbații având șansa să rămână mai lucizi în timpul discuțiilor.
Din cauza reținerilor albanezilor de a păși într-o biserică, Monica a inițiat întâlniri de socializare cu copii și tineri chiar în cafenele. Ușor ușor, inimile părinților au fost cucerite de interesul misionarilor pentru binele copiilor lor.
Pe parcursul celor șase ani petrecuți în Albania, Monica alături de echipa sa a sădit trei biserici prin membrii cărora multe suflete au șansa de a cunoaște perspectiva creștină de raportare la divinitate. Proiectele educaționale pentru copiii albanezi sunt un real succes și chiar dacă Monica a plecat de acolo, echipa continuă să se ocupe de aceste mici suflete prețioase.
În anul 2018, Monica a participat la o evanghelizare în Kosovo și deși nu i-a plăcut această țară, după aproximativ o lună de la eveniment, a înțeles că locul ei de slujire era tocmai acolo. Pastorul bisericii locale i-a mărturisit ulterior că regretă că nu s-a rugat decât pentru un misionar, atât de mare nevoie este de lucrători printre kosovari care, în marea lor majoritate, sunt musulmani.
Cea mai mare satisfacție a Monicăi în Kosovo este proiectul ARCA VIEȚII prin care echipa misionară va ajunge la foarte multe familii din diferite zone ale țării. Copiii sunt cei vizați pentru că, prin educație, calitatea vieții lor este mult îmbunătățită și inimile părinților se deschid pentru evanghelie.
Proiectul acesta îndrăzneț are nevoie de susținerea noastră fie prin rugăciune, fie prin voluntariat pe perioade scurte de timp. Misiunile pe termen scurt pot fi revelatoare pentru inimile căutătoare de călăuzire.
Deși pare greu de crezut, Europa are nevoie de oameni care să se dedice lucrării de vestire a evangheliei. Albania și Kosovo sunt majoritar musulmane, educația lasă de dorit și nevoile oamenilor sunt foarte mari. Roagă-te și dacă dorești să te implici mai mult, Monica și echipa te așteaptă.
