Credința mântuitoare și… credințele. Nu orice fel de credință duce la mântuire! Doar un anumit fel de credință este mântuitoare. Scriptura spune că ,,…și demonii cred și se înfioară”.
,,Nu este un vis omenesc sau o iluzie. Credinţa este lucrarea lui Dumnezeu în noi. Ea ne strămută în lumea divină pentru renaşterea noastră în Dumnezeu. Ea îl omoară pe vechiul Adam din noi şi ne face o făptură nouă, ne recreează inima, curajul, înţelegerea şi toate celelalte faţete ale personalităţii. Credinţa vine prin lucrarea Duhului Sfânt. Ea implică o putere de viaţă care ne împinge irezistibil spre bine. Credinţa nu întreabă care sunt faptele bune ce trebuiesc făcute, ci trece la înfăptuirea lor fără nici un fel de întrebare.” (Martin Luther)
Ce este credința?
Cea mai cuprinzătoare definiţie a credinţei a lăsat-o, peste veacuri, Sfântul Apostol Pavel:
„Credinţa este adeverirea celor nădăjduite şi dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11. 1).
Simplu şi la obiect. Teologia dogmatică, dezvoltând definiţia Sfântului Apostol Pavel, spune despre credință că este, mai întâi de toate, darul lui Dumnezeu. Este rodul conlucrării dintre Dumnezeu şi om, dăruită prin harul divin. Credinţa nu poate fi cumpărată sau învăţată. Dumnezeu nu poate fi cunoscut cu mintea, pentru că „lumea, prin înţelepciune, nu L-a putut cunoaşte pe Dumnezeu” (1 Corinteni 1,21).
Credință vs religie
Religia este modalitatea prin care omul încearcă o conexiune cu divinitatea. Tot cea ce crede omul că are o valoare în ochii lui Dumnezeu sau al zeilor este pus în practică, sub forma jertfelor şi ritualurilor care aparent cu cât sunt mai sofisticate si scumpe, au preţ pentru Cer. Divinitatea se aşteaptă să ii daruieşti tot ceea ce ai mai de valoare pentru a reacţiona şi a-ţi îndeplini dorinţele.
Religia este o chestiune ce se poate învăţa în şcoli sau in biserici. Poţi să îi inveţi comportamentul, poţi să-i înveţi limbajul şi să crezi o viaţă întreagă că Dumnezeu şi sfinţii lui te ascultă şi iţi îndeplinesc voia pentru că ai dat nişte bani sau ceva din timpul tău.
Credinţa nu se poate învăţa la şcoala sau în biserică. Există ore de religie, dar nu vor exista niciodată ore de credinţă. Religia se invaţă, credinţa se trăieşte!
Despre Avraam ni se spune că L-a crezut pe Dumnezeu, iar acest lucru i s-a considerat ca îndreptăţire sau neprihănire. Nu a existat o „religie” a lui Avraam după ce Dumnezeu l-a chemat afară din ţara sa, ci o credinţă a sa. Credinţă care i-a adus binecuvantare lui şi urmaşilor săi. Este o imensă diferenţă.
Credința mântuitoare și… credințele
În emisiunea ”Vieți Schimbate” cu realizatorul Ionică Herlea, credința adevărată este pusă sub lumina reflectorului:
[…] Citeste mai mult […]