Nu știu de ce, dar întotdeauna zumzetul Redacției mi-a dat un un sentiment de confort. Îmi place să am colegii în preajmă, să-i vad concentrați, câteodată veseli, alteori nervoși, poate. Mă gândesc să-mi pun o cafea și să-mi ofer câteva minute… dar starea mea de contemplare se oprește brusc în momentul în care, din capătul holului, se aude un râs molipsitor, inconfundabil, un râs care te face să realizezi, rapid, cât de frumoasă este viața! Știam că a sosit Consuela, sau ConsiBaby, cum îi spunem noi, iar interviul urma să înceapă…
Colinda mult orașul, terenurile de sport fiind în diverse zone ale Bucureștiului. Avea mereu o geantă mare pe umăr, nu pentru că era femeie și nu se putea hotărî ce să lase acasă, ci pentru că erau echipamente de care avea nevoie pe durata întregii zile, ziua fiind foarte lungă.
Probabil de acolo i se trag apucăturile de halterofilă de acum… Atunci era la aproape propriu, acum este cu siguranță doar la figurat. :)))
În altă ordine de idei, era îndrăgostită de un bărbat în devenire, își accepta cu greu schimbarea prefixului, locuia cu cei doi frați -simpatici acum,dar imposibili atunci…
Cânta într-un grup care sâmbăta mergea prin biserici din diverse zone ale țării și desigur, era bona Măriuței- un copil superb care avea atunci 1 an.
Deci acum 10 ani era alergată, muncitoare, implicată, nu neapărat fericită. Nu știa unde să o găsească, de fapt cum să și-o obțină.
Ce emisiuni prezinți la A7TV?
Nu doar prezint, ci realizez 2 emisiuni medicale: „Mens Sana” și „De vorbă cu doctorul” și prezint emisiunea destinată relațiilor (de cuplu, dar nu doar) „Step by step” cu Florin Amariei. Toate îmi sunt dragi, toate mi-au intrat puternic în ADN, toate mi-au transformat viziunea, perspectiva, tonusul în ultimii 4 ani!
Cum ai ajuns sa faci televiziune?
Am primit un mesaj pe Facebook de la colegul Cornel Dărvășan. Îmi spunea ca are ceva important să-mi spună și dorește să ne întâlnim pentru a vorbi.
După ce mi-a spus ideea și mi-a propus colaborarea, am înțepenit nițel- nu era frig și nici nu aveam probleme cu circulația- îmi suna atât de bine în urechi, dar simțeam că este o căciulă prea mare pentru mine.
Știam că vorbesc prea repede, dar știam și că sunt carismatică. Știam că îmi caut job de 2 ani, dar știam și că nu m-am pregătit efectiv pentru un asemenea sector al muncii.
Știam că era un post de televiziune la început de drum care mă putea crește, dar știam și că va crește rapid pentru că nu era un post de televiziune oarecare- ci unul dedicat unei cauze importante- MISIUNEA.
Am acceptat într-un târziu. Gândul că prietena mea, Loredana Mărăcine, va fi și ea în proiect mă liniștea cumva.
Care a fost parcursul tău profesional?
Nu înțeleg întrebarea. Dar dacă mi se cere CV-UL, e ușor :))
Din liceu până în anul III de facultate am lucrat ca bonă pentru mai mulți copii minunați.
Am devenit independentă financiar destul de devreme, cam la 18 ani. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu povară. Nu adunam prea mulți bani, dar ma chiverniseam bine. Îmi rotunjeam suma făcând menaj noaptea într-un salon de înfrumusețare.
Era singura bucată din zi care rămăsese neacoperită cu activități precise, era perioada în care priveam somnul ca pe o opțiune. Scopul meu fiind unul precis: să mă întrețin, să-mi achit facturile și facultatea, eventual să mai am buget și pentru mici atenții și plimbări.
După terminarea facultății am fost asistent manager într-o clinică importantă de stomatologie. Importantă pentru ca făceau chiar minuni în cazurile complicate ale pacienților, iar pentru mine a fost o nouă etapă cu importanțe: învățam detalii valoroase din lumea adulților cu prețul confortului și liniștii personale. Seriozitatea, disciplina, calitatea, responsabilitatea și corectitudinea aici mi-au fost consolidate.
Apoi în urma unui eveniment nefericit, un accident auto suferit de mama mea, am renunțat la jobul acesta. Au urmat 2 ani tare ciudăței. Nu găseam job. Ma întrețineam din menaj. Făceam curățenie pentru mai multe familii, prieteni de familie.
Îmi erau toți dragi, atât ei ca persoane cât și casele lor. Mergeam cu drag, îmi plăcea ce făceam. Eram liniștită. Cu prețul unei stigmatizări și subaprecieri sociale. Nu mi-a fost niciodată rușine cu mine, am fost mereu asumată și împăcată cu deciziile mele. Deși eu știam că este o perioadă de tranziție, ceilalți mă subestimau uimitor.
Mă amuza, eu știam cine sunt. Însă în dinamica discuțiilor se simțea că nu sunt luată în seamă. Nu mi se cerea părerea, nu eram chemată la onomastice decât pe post de bufon.
Mi-am dus cu drag rolul până la capăt. Râsul a fost mereu parte importantă din mine. Cornel mi-a scris când lucram la o cafenea take away. Era afacerea unor prieteni apropiați și pentru câteva luni am lucrat pentru ei.
Te simți împlinită făcând televiziune?
Mă simt minunat făcând televiziune. Singurul stres pe care îl am este că nu am învățat destul în acești 4 ani pentru a oferi cât trebuie. Știu însă că începuturile pot fi marcate de o creștere lentă și simt că boom-ul acum urmează.
Simt că urmează să apăsăm accelerația și abia aștept să-ți spun, peste ceva vreme, cu toată gura, că da, mă împlinește pentru că simt că ofer calitatea care se cere într-un astfel de domeniu!
Care sunt pasiunile Consuelei Bălașa?
Îmi place să călătoresc, îmi place să conduc mașina, îmi place sa realizez lucruri handmade, îmi place să cânt, sa joc wist, rentz, rummy, activity. Mai nou am descoperit echitația.
Dacă nu erai realizator TV, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?
Până în clasa a 12-a m-am visat magistrat, procuror, judecător. Nu am urcat în trenul acela, nu m-a susținut nimeni. Dacă drumul televiziunii se va opri vreau să devin asistent medical.
Ce nu știm despre Consuela?
Păi ce știți? :)))) Evident că nu știți multe detalii și evenimente importante. Și este bine să mai rămână o vreme în mister.
Sigur nu știți că la 8 ani făceam parte dintr-o emisiune pentru copii la radio. Eram un fel de povestitor alături de colegul Răzvan (îi spuneau „Rățoi” și era un pufos simpatic). A durat cam 2 ani. (La vârsta aceea timpul trecea altfel și nu pot fi foarte exactă).
Astăzi, pe lângă realizator și prezentator la A7TV sunt și profesor de înot pentru copii. Se pare ca zona copiilor nu mă părăsește ușor :)))
Petrec timp de calitate în apă cu copii cu vârste între 4 luni și 10 ani.
Sunt un om complex, ca toți. Sunt interesată și implicată activ în dezvoltarea mea personală și tratarea traumelor emoționale. Sunt extrem de realistă și rațională, iar gândirea logică este o piesă importantă în puzzle-ul meu. Și poate este de precizat că în ciuda atitudinii reci pe care o manifest uneori sunt un om extrem de kinestezic, de empatic și îmbrățișabil.
Cum reacționezi când îți spune cineva că ești frumoasa?
Well, eu îmi spun cel mai des asta:)))) Și îmi zâmbesc după.
Cum trebuie să fie bărbatul visurilor tale?
Să fie bărbat. Să fie vertical, să aibă principii sănătoase și să ne putem conecta ușor. Bărbatul visurilor mele mă iubește și mă vede. Este deschis să găsim soluții reale pentru orice intemperie.
Și ca să încheiem cu voie bună, și ca să-ți mai aud râsul molipsitor, povestește-mi o întâmplare haioasă de la filmări.
Când ești chinuit de gândul „vorbește rar măcar azi” sau „nu te bâlbâi”, haiosul rămâne doar pe video:)))
Pot să-ți spun însă că primul toc rupt l-am trăit pe platou. Nici măcar nu alergam!:))) Dar am stat pe vârfuri cu piciorul respectiv 40min. Sunt o profesionistă în devenire! :))))
Pe Consuela am îndrăgit-o din prima clipă, nu cred că se poate altfel, dar după acest interviu îmi dau seama cât de norocos sunt că o cunosc.
Mulțumesc, ConsiBaby!