
Nu știu de ce, dar întotdeauna zumzetul Redacției mi-a dat un un sentiment de confort. Îmi place să am colegii în preajmă, să-i vad concentrați, câteodată veseli, alteori nervoși, poate. Mă gândesc să-mi pun o cafea și să-mi ofer câteva minute… dar starea mea de contemplare se oprește brusc în momentul în care, din capătul holului, se aude un râs molipsitor, inconfundabil, un râs care te face să realizezi, rapid, cât de frumoasă este viața! Știam că a sosit Consuela, sau ConsiBaby, cum îi spunem noi, iar interviul urma să înceapă…












