Dacă cineva face ceva anume în fiecare, fără excepție și cu sfințenie, atunci acel cineva poate schimba lumea. Aceasta este consecvența.
Cum poți schimba lumea?
Despre romanul Omul fără însușiri de Robert Musil s-a spus că a fost cel mai bun roman în limbă germană al secolului XX. Ulrich, personajul principal, spune la un moment dat ceva care șochează. De fapt Ulrich, un tânăr foarte inteligent și cultivat, căruia o moștenire îi asigurase luxul de a trăi fără grija zilei de mâine într-o locuință cu o grădină mare și frumoasă, chiar în inima Vienei, și care se învârtea în cele mai înalte cercuri sociale, șochează ca un mod de viață. Mintea lui ascuțită îi lasă perplecși pe cei din jur în încercarea ei permanentă de a iscodi tainele cele mai ascunse ale existenței. Dar după cum spuneam, Ulrich spune la un moment dat ceva care șochează. Dacă cineva face ceva anume în fiecare, fără excepție și cu sfințenie, atunci acel cineva poate schimba lumea.
„Ce faci?” sau „Cum faci?”
Cuvintele lui Ulrich m-au pus pe gânduri. Mi se părea că înțeleg ce vrea să spună, și anume să sublineze importanța vitală a consecvenței și a hotărârii, totuși ceva în mine se revolta. Important nu e ce faci, pare să spună Ulrich, ci cum o faci. M-am gândit mai bine și mi-am dat seama că nu despre asta e vorba. Nici Robert Musil, nici fiul său fictiv, Ulrich, nu erau nihiliști sau relativiști, adică oameni care cred că toate lucrurile sunt la fel, că nu există unele lucruri mai bune decât altele, că toate drumurile duc, în cele din urmă, la Roma. Nu, Ulrich e un individ cu o gândire sănătoasă și lucidă, prea sănătoasă și prea lucidă pentru vremurile sale, care nu ar cădea niciodată într-o prăpastie atât de evidentă.
Unele lucruri pe care le facem ne fac să creștem, să fim din ce în ce mai buni, mai frumoși, mai sănătoși, mai plini de viață, mai iubiți și mai iubitori. În timp ce alte lucruri ne schimonosesc, ne împuținează, ne mutilează, ne abrutizează, ne îmbolnăvesc, ne pun într-o bulă toxică creată de noi înșine, singuri și plini de ură. Aceasta este chiar diferența dintre bine și rău, și oricît de mult aș încerca, nu pot să-i înțeleg deloc pe care ne predică, la fel de siguri pe adevărul lor ca orice popă, că această diferență nu există, nu pot. Am viața de partea mea. Ceea ce ne face mai plini de viață și face totul în jurul nostru să înflorească cu viață, e bun, iar ceea ce ne face mai lipsiți de viață, ceea ce pune viața din noi și din jurul nostru în pericol, e rău. E foarte simplu.
„Consecvența” sau „în fiecare zi”
În general, în momente speciale cum este trecerea dintre ani, ne fixăm obiective bune, adică obiective pro-viață. Nimeni în toată lumea asta mare nu și-a propus, sunt foarte sigur de asta, să se apuce de fumat de la 1 ianuarie 2018, dar sunt destul de sigur că milioane de oameni din toată lumea și-au propus să se lase de fumat, să mănânce mai puțină carne, să scrie în fiecare zi, să alerge măcar de trei ori pe săptămână și așa mai departe. Despre astfel de lucruri vorbea Ulrich, nu despre celelalte. Știu asta pentru că îl cunosc destul de bine. Problema noastră nu e că nu știm care lucruri sunt bune și care sunt rele, ci că nu reușim să ne ținem de cuvânt, să fim consecvenți, să facem fără excepție și cu sfințenie în fiecare zi acel lucru care ar putea să ne facă viața mai frumoasă și mai bogată. Ulrich are dreptate.
Articol realizat de Cătălin Ionete