Consecințele revoltei Wagner. Rebeliunea armată a grupării militare Wagner în Rusia s-a încheiat brusc, așa cum a și început. După o zi în care au înaintat spre Moscova, coloanele mercenarilor ruși au fost oprite și întoarse din drum de Evgheni Prigojin, la finalul unor negocieri intense cu liderul belarus Lukashenko.

La capătul unei lovituri de stat spectaculoase care l-a adus la 400 de kilometri de Moscova înainte de a renunța, Evgheni Prigojin ar trebui, în principiu, să se exileze în Belarus, un aliat al Moscovei, și să redeseneze noi relații cu președintele Vladimir Putin.

A existat comunicare între Prigojin și Putin?

În mod clar, Prigojin și Putin trebuiau să discute subiectul înainte de a ajunge la un acord. În străinătate, Wagner este puternic dependent de Ministerul rus al Apărării. Acesta îi furnizează trupe, echipamente și arme în teatrele sale de operațiuni. Iar Moscova are nevoie de Wagner pentru a-și menține influența în aceste zone tulburi, unde dorește să denigreze influența occidentală.

Unde activează mercenarii Wagner?

În Siria, potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului (OSDH), mercenarii lui Wagner – ruși, foști membri ai URSS și sirieni – acționează ca „forțe speciale” pe teren alături de armata Kremlinului începând din 2015. Ei sunt acum prezenți, în număr mai mic, în apropierea puțurilor de petrol și în provinciile Hama și Latakia (centrul-vestul Siriei).

În Africa, au fost identificate în Libia, Sudan și Mozambic. Și se află în prima linie în Mali și în Republica Centrafricană (RCA). Acolo un executiv Wagner gestionează securitatea președintelui Faustin-Archange Touadera.

Perioada de negociere

„Atitudinea de așteptare și observare la Bangui (n.r. capitala RPC) a prevalat până când Serghei Lavrov a clarificat situația. Dar este greu de văzut cum ar putea avea loc o schimbare de ierarhie în cadrul aparatului rus, și a poziției lui Wagner în cadrul acestuia, fără tensiuni extrem de mari pe teren”, subliniază Maxime Audinet, de la Institutul de cercetare strategică al școlii militare (IRSEM) din Paris.

„Nu-mi pot imagina că Prigojin și unii dintre oamenii săi se lasă împinși de la spate și își abandonează rolul. Delegarea unor întregi zone de putere suverană către Wagner, pentru a acționa acolo unde statul rus nu dorea să se implice, a oferit acestui actor o marjă de manevră mult mai mare decât se aștepta”, subliniază specialiștii consultați de AFP.