Relația dintre părinți și copii este una dintre cele mai complexe și emoționale legături umane. Însă, dincolo de iubirea profundă dintre cele două părți, conflictele sunt inevitabile. Diferențele de opinie, așteptările nerealiste sau lipsa unei comunicări eficiente pot duce la tensiuni și chiar la adevărate „războaie” în familie.
În cadrul emisiunii Alături de tine, psihoterapeutul Angelica Tănase a analizat aceste neînțelegeri și a oferit soluții pentru o mai bună înțelegere între părinți și copii.
De ce apar conflictele?
Una dintre principalele cauze ale conflictelor este nevoia de a fi ascultat și validat. Angelica Tănase folosește o metaforă puternică pentru a explica acest fenomen: „De ce trântim ușa? Pentru că nu ne simțim ascultați, auziți. Trântim ușa pentru ca zgomotul ei să fie atât de puternic încât măcar atunci să fim observați.” Această nevoie de a fi auziți se manifestă diferit în funcție de vârstă și personalitate. Copiii, în special adolescenții, pot deveni rebeli, sfidători sau se pot retrage emoțional atunci când simt că părinții nu le înțeleg trăirile. Pe de altă parte, părinții, copleșiți de responsabilități și oboseală, pot ajunge să ridice tonul sau să repete aceleași lucruri la nesfârșit, fără a mai reuși să stabilească o conexiune reală cu copilul.De ce țipă părinții?
Țipătul nu este întotdeauna un semn de agresivitate, ci mai degrabă un rezultat al exasperării și epuizării. „Părinții probabil sunt obosiți, s-au săturat să explice de 1000 de ori aceleași lucruri”, explică psihoterapeutul. Mai mult decât atât, copiii au un comportament diferit față de părinți în comparație cu alte persoane. Motivul este simplu: părintele este cel care îl acceptă și îl iubește necondiționat, astfel că cel mic își permite să își exprime emoțiile mult mai intens în relația cu acesta.Sentimentul de vinovăție al părinților
Mulți părinți se confruntă cu un sentiment profund de vinovăție atunci când ridică tonul sau au reacții mai dure față de copil. Angelica Tănase subliniază că acești părinți ajung să se simtă atât de rău în legătură cu comportamentul lor, încât dezvoltă probleme emoționale mai grave, ceea ce poate afecta și mai mult relația părinte-copil. Totuși, este important de reținut că nu orice ridicare a tonului provoacă o traumă copilului. Impactul depinde de modul în care copilul interpretează autoritatea părintelui și de gradul de frică pe care acesta îl resimte. Dacă în relație există o bază solidă de iubire și respect, un moment tensionat nu va deteriora legătura dintre părinte și copil.Cum putem îmbunătăți relația părinte-copil?
Pentru a reduce conflictele și a construi o comunicare mai armonioasă, părinții pot aplica următoarele strategii:-
Ascultarea activă – Copiii trebuie să simtă că sunt ascultați cu adevărat, fără ca părintele să le respingă emoțiile sau opiniile.
-
Gestionarea emoțiilor – Este esențial ca părinții să își controleze propriile reacții și să evite să transmită furie sau frustrare copilului.
-
Stabilirea unor limite clare – Regulile trebuie să fie explicate într-un mod calm și coerent, fără amenințări sau pedepse dure.
-
Crearea unui mediu sigur – Copiii trebuie să știe că pot veni la părinții lor cu orice problemă, fără teama de a fi judecați sau pedepsiți excesiv.
-
Acceptarea imperfecțiunii – Părinții trebuie să înțeleagă că nu există perfecțiune în parenting și că este normal să greșească. Important este să își recunoască greșelile și să încerce să își îmbunătățească relația cu copilul.
Relația dintre părinți și copii nu este întotdeauna ușoară. Dar cu empatie, răbdare și o comunicare deschisă, conflictele pot fi diminuate. Așa cum subliniază Angelica Tănase, cheia unei relații armonioase nu este evitarea completă a certurilor, ci modul în care acestea sunt gestionate și rezolvate. Părinții trebuie să își amintească că, dincolo de momentele dificile, ei rămân pilonii emoționali ai copiilor lor. Ei le oferă siguranță și iubire necondiționată.