Concepții religioase despre bogăție și gândirea limitativă!

”Concepții religioase despre bogăție și gândirea limitativă! Fiecare dintre noi am auzit de-a lungul vieții tot felul de expresii limitative cu privire la bani și bogăție. În copilărie am fost educați de familie, de cei din jurul nostru și de Biserică, să nu ne dormim prea multe de la viață în aceste domenii, pentru că sigur este ceva necurat sau necinstit la mijloc.

Gândirea aceasta s-a perpetuat de-a lungul mai multor  generații, mai ales la noi în țară, și astfel, am ajuns în mare parte, un popor care nu are prea multe aspirații și dorințe de realizări mărețe. Am devenit obedienți și slugarnici, așteptând să luăm ceea ce mai cade pe jos de la masa bogaților.

Fiecare dintre noi oscilăm între gândirea pauperistă și cea de opulență. De cele mai multe ori ne lăsăm influențați de o parte sau de alta, neștiind concret ce vrem de la viața noastră. Cu toate acestea, la acest capitol, al stării materiale,  chiar și indecizia este o decizie,  care trage balanța vieții spre lipsuri și sărăcie.  A fi bogați sau săraci este o alegere continuă a fiecăruia dintre noi!” (preluat din materialul prezentatorului Ionică Herlea)

Ce rol are bogăția?

Conceptul modern de bogăție este fundamental în toate domeniile economiei, mai ales în teoria creșterii economice și în cea a dezvoltării; cu toate acestea, înțelesul noțiunii de bogăție depinde de context. Cu înțelesul cel mai general, economiștii definesc bogăția ca „orice este de valoare”. O astfel de definiție include atât aspectul subiectiv al noțiunii, cât și ideea că ea nu este ceva fix. Diverse definții ale bogăției au fost propuse de către persoane diferite, în contexte diferite. Definirea bogăției poate însemna un proces de creare de norme (legiferare), cu implicații etice, pentru că, de regulă, maximizarea bogăției este privită ca un scop în sine sau ca fiind ea însăși o normă.

De ce am fost educați să nu ne dorim mai multe de la viață?

În emisiunea ”Dă sens vieții” aflăm alături de invitatul Daniel Bota, pastor și psihoterapeut, răspunde la această întrebare:

”Pentru că părinții noștri trebuiau să ne justifice cumva sărăcia pe care o trăiam. Bogații au pentru că fură. Pentru că nu au caracter. În calea lor nu există aceste reguli. Sunt egoiști. Trag doar pentru ei. Și cumva am început să gândim că a fi sărac sau a nu avea mult este o virtute. Am început să gândim că defapt toată economia lumii, inclusiv binefacerile, pe care le facem oamenilor nu stau pe umerii celor bogați”.

Aici poți viziona întreaga emisiune: