Tehnicile de comunicare, precum concretizarea, rezumarea și reflectarea, sunt esențiale pentru o interacțiune eficientă. Concretizarea implică oferirea de detalii specifice pentru a clarifica un mesaj vag, ajutând interlocutorul să înțeleagă mai bine contextul și intenția. Rezumarea presupune condensarea informațiilor esențiale dintr-o discuție, facilitând astfel păstrarea clarității și structurii conversației. Reflectarea implică parafrazarea mesajului interlocutorului pentru a confirma înțelegerea corectă și a demonstra empatie. Aceste tehnici promovează o comunicare clară, precisă și empatică, îmbunătățind relațiile interpersonale și eficiența dialogului.
CONCRETIZAREA – semnifică: precis, bine determinat
Un mesaj exact, clar și la subiect poate ușura înțelegerea informațiilor care au fost transmise. Această tehnică este indicată în relația profesională, pentru utilizarea formulării concrete a mesajelor, astfel încât să nu apară neînțelegeri, legate de problemele discutate.
Autoarele Roth și Rebeleanu (2007, pag. 133) ne prezinta câteva procedee de mărime a gradului de concretizare a exprimărilor:
- verificarea percepției corecte a mesajului;
- solicitarea repetării mesajului pentru a evita interpretările greșite;
- personalizarea afirmațiilor;
- lămurirea expresiilor neclare sau a expresiilor de specialitate;
- încurajarea unor exprimări concrete.
REZUMAREA
Tehnica rezumării poate fi folosită pe parcursul interviurilor sau a convorbirilor pentru a clarifica mesajele transmise sau a sintetiza aspectele importante discutate. Organizația Holt Romania (2002, p. 53) spune că rezumarea „se referă la o extensie a parafrazării și reflectării și este o reunire a sensului literar și emoțional specific cuvintelor din mesaj”.
Roth și A. Rebeleanu (2007, pag. 137) consideră „rezumarea fiind un procedeu de trecere în revistă a mesajelor discutate cu scopul de a pune în evidență progresul înregistrat”.
REFLECTAREA
Este reformularea ideilor exprimate de către partener cu propriile cuvinte (un rezumat al mesajului). Hargie Saunders Dickson (1994) ne spune că reflectarea “ca abilitate de comunicare,este un termen umbrella care exprimă cel puțin două procese: parafrazarea și reflectarea sentimentelor”.
Componenta afectivă a mesajului este exprimată în trei moduri :
- explicit – aspectul emoțional este comunicat verbal;
- implicit – dimensiunea emoțională este dedusă din mesajul verbal și din situația în care se află individul
- prin referență – aici starea afectivă poate fi inferată pe baza elementelor nonverbale și paraverbale ce însoțesc mesajul. (Pavalache-Ilie, 2015, 41,42)
