Acasă Editoriale Spiritualitate Comparația cu...

Comparația cu alții o soluție?

Comparația cu alții este o soluție? Întrebarea este pertinentă având în vedere că aproape în fiecare zi ne comparăm cu alții din diferite motive. Uneori cădem în capcana comparațiilor cu cei din jur, unde ne simțim mici, nesemnificativi, fără vreo valoare specială și condamnați la ratare, atunci când ne comparăm cu titanii noștri preferați.

Comparația cu alții și Patapievici

Când aveam în jur de 20 de ani, am citit cartea lui Horia Roman Patapievici, Zbor în bătaia săgeții – Eseu asupra formării. Cartea este un jurnal al unei deveniri sufletești și intelectuale într-un mediu opresiv, atât pentru suflet cât și pentru intelect, mai precis perioada regimului comunist. În cartea respectivă, Patapievici ține o evidență foarte precisă a lecturilor lui zilnice. A avut la ce să țină evidența, pentru că, cel puțin în perioada la care se referea atunci, Patapievici citea o carte pe zi. Sunt sigur că nu a făcut aceasta listă pentru a se lăuda, ci pentru a documenta metamorfozele produse în infrastructura minții și sufletului său sub influența cărților citite.

Dar, pentru mine, acea listă de 365 plus (pentru că uneori citea mai mult de o carte pe zi) cărți citite într-un an, a avut efectul unei lovituri de ciocan în moalele capului. De ce? Pentru că la vremea aceea nutream visuri de măreție, de care astăzi îmi este doar parțial rușine. Cineva ca Horia Roman Patapievici era pentru mine ceea ce Leonardo di Caprio, de exemplu, este pentru cineva care își dorește să fie un actor celebru.

Și mie îmi plăcea să citesc, și poate chiar mi se întâmplase, o dată sau de mai multe ori, să citesc o carte într-o zi. Dar să citești o carte pe zi, timp de ani de zile la rândul, în același fel în care noi, muritorii de rând, nu uităm să mâncăm în fiecare zi, asta era cu totul altceva. În acel moment, privind la înălțimea titanică a staturii intelectuale a lui Patapievici, m-am simțit mic și nesemnificativ ca un purice. Un purice care, pentru că n-avea cum să ajungă vreodată titan, a început să își plângă de milă.

Comparația cu alții o întrecere viabilă?

Într-o seară, în urmă cu vreo trei ani, la mai bine de zece ani după ce citisem Zbor în bătaia săgeții, eram la o conferință ținută chiar de Patapievici la Humanitas, lîngă Cișmigiu. După conferință, am luat cartea de pe raft, am cumpărat-o, și l-am căutat pe autor pentru a-i cere un autograf. Am profitat de secundele în care își căuta pixul pentru a-i spune că această carte îmi produsese, în urmă cu mulți ani, când eram încă adolescent, o depresie. M-a întrebat ce fel de depresie. I-am răspuns că o depresie existențială, și n-a fost nevoie să îi spun mai mult, pentru că a înțeles. Știu că a înțeles pentru că mesajul pe care mi l-a lăsat acolo la începutul cărții era ca un medicament care vindeca tocmai rana pe care cartea lui o produsese cu mulți ani înainte.

comparația cu alții

A înțeles că făcusem greșeala de a mă compara cu el, deși chiar în paginile cărții Zbor în bătaia săgeții, plasase, preventiv, un vaccin tocmai pentru astfel de îmbolnăviri. La un moment dat, Patapievici scrie că viața nu este o întrecere cu alți oameni, ci o alergare divină. Adică, în viață, noi nu concurăm cu alți oameni, ci concurăm cu noi înșine, alergăm singuri înaintea lui Dumnezeu.

Comparația cu alții sau cu tine?

Aceasta este și a patra regulă din cartea lui Jordan Peterson, 12 Reguli de viață – Un antidot la haosul din jurul nostru, care ne îndeamnă să nu ne comparăm cu alți oameni din prezent, ci cu versiuni ale noastre din trecut. Toate regulile din cartea lui Peterson sunt de aur, dar mi se pare că aceasta, compară-te cu cel care erai tu în trecut, nu cu altcineva din prezent, strălucește cu frumusețea și limpezimea unui diamant.

Pentru că ești unic și ești, este greșit să te compari cu alți oameni. Avem plantată adânc în noi dorința de a crește, de a fi mai buni, de a face lucruri frumoase și importante, de a da sens vieții. Dar, foarte frecvent, cădem în capcana comparațiilor cu cei din jur, unde, la fel ca mine cel de acum 15 ani, ne simțim mici, nesemnificativi, fără vreo valoare specială și condamnați la ratare atunci când ne comparăm cu titanii noștri preferați.

O să spun din nou ce am mai spus deja în această serie de articole despre cartea lui Jordan Peterson, anume că această carte ar trebui citită de orice muritor, pentru că are puterea de a face minuni. Acest lucru este și mai adevărat în dreptul capitolului care explică regula a patra, Compară-te cu cel care erai tu în trecut, nu cu altcineva din prezent, un capitol a cărui frumusețe și lumină, vă promit, nu vă vor lăsa neatinși.

Cartea lui Jordan Peterson, 12 Reguli de viață – Un antidot la haosul din jurul nostru, a fost recent tradusă și poate fi găsită în toate librăriile sau comandată pe internet.

Articol realizat de Cătălin Ionete

ULTIMELE ARTICOLE