Sihăstria domnitorilor din Țara Românească, Cetățuia Negru Vodă rămâne una dintre cele mai frumoase și cele mai vizitate mănăstiri din țara noastră. Liniștea din vârf de munte pare să înlesnească aici legătura cu Dumnezeu.
Asemănat celebrei Meteora din Grecia, ansamblul de chilii și bisericuțe rupestre stă cocoțat pe-o stâncă abruptă, la 890 de metri deasupra nivelului Mării. Minunat loc pentru a-ți rătăci privirea, pe plaiuri muscelene, între valea domoală a râului Dâmbovița și cursul zglobiu al pârâului Cetățuia.
Mănăstirea părintelui Modest Ghinea, stareț al lăcașului de cult, este un loc pe cât de simplu, pe-atât de profund. Un loc în care te duci să stai cu tine însuți. Doar tu și gândurile tale. Un loc unde un om, simplu și… modest, cum îi e și numele, te primește cu brațele deschise, te întreabă cum te simți și îți oferă ajutorul, părintește. O face așa, din puținul său, care înseamnă, de fapt, atât de mult! Cu toată deschiderea sufletului său curat și bun.
Toți îl știu și-l iubesc pe părintele Modest. Îndeosebi copiii localnicilor de pe vale, care s-au așezat parcă înadins la poalele stâncii sihaștrilor. Chiar dacă, la început, ar putea părea agasanți, veți descoperi că acești micuți nu sunt mânați decât de bune intenții. Ba chiar se oferă să te conducă până sus, la taica Modest, pe cărarea șerpuită și anevoioasă, care se va dovedi, în final că merită să o urci.
Părintele e și mamă și tată, pentru mulți dintre micuții aceștia. Nici nu-i de mirare, pentru că el îi învață să spere și să iubească, să-și caute rostul în ceva și să-și găsească mereu nădejdea în „Ăl de Sus, care-i iubește, negreșit”. Sunt cuvintele Irinei, o copilă necăjită, nu mai mare de 12 anișori. Fetița își face veacul pe podul de la baza stâncii. Culege mere și le vinde turiștilor care, de poftă ori mai degrabă de milă, le cumpără și asigură, astfel, măcar traiul pe o zi familiei Irinei.
Priveliștea extraordinară care ți se așterne sub priviri, când în stânga, când în dreapta potecii, te-ajută să urci mai ușor. La fel și cele 12 popasuri de pe drum, reprezentându-i pe cei 12 apostoli. Îți poți trage sufletul câteva minute, la fiecare, pe câte-o băncuță din lemn. Odată ajuns sus, și oboseala dispare. De jur împrejur, parcă Dumnezeu a semănat doar frumuseți. Naturale, una și una, dar și câteva la care a mai contribuit și omul, de-a lungul câtorva sute, ba poate chiar mii de ani.
Bisericuta rupestră pe care o vezi de când intri pe poartă te îmbie să o cercetezi mai amănunțit. Afli că prima atestare documentară a locului este pe la 1215, când Negru Vodă întemeia o cetate chiar la baza muntelui. În peșterile scobite în stâncă s-au nevoit, de-a lungul vremii, numeroși sihaștri, poate la fel de renumiți ca pustnicii din chiliile rupestre răspândite prin Munții Buzăului.O vreme, istoria locului s-a pierdut în negura timpului. Viața monahală a revenit aici abia în 1992, când a descoperit acest loc părintele Modest.
Alături de bisericuța rupestră e peștera Moșului, o chilie unde trăia, se spune, starețul vechiului așezământ. Legenda susține chiar că în ea s-ar fi ascuns însuși Zamolxe. Nu știu cum ar mai putea locui cineva aici, în cămăruța aceasta, atât de sărăcăcioasă pentru noi, cei de astăzi… atât de “bogați”. Păcat că smerenia și modestia sunt virtuți ce parcă ne-au părăsit, în ultimii ani.
Aceeași cărare ne poartă și către una dintre desenele rupestre atât de larg răspândite în lume, din Munții Carpați până la Marea Mediterană. E vorba de Cavalerul Trac, o reprezentare a lui Gebeleizis, zeu al tunetului si-al fulgerului. Când înaintașii noștri au început să-l reprezinte, au făcut-o sub forma aceasta, a unui călăreț al Luminii.
Toate acestea și multe altele vă vor îmbogăți spiritul doar dacă veți urca până aici și vă veți lăsa în grija taichii Modest și a poveștilor sale, spuse cu inima unui om blând și credincios, care stăruie să creadă că oamenii pot fi mai buni și mai curați, măcar pentru câteva ceasuri, petrecute aici, sus, deasupra tuturor.
Nu poți pleca din locul acesta decât liniștit și încărcat cu pace sufletească. Totul în jur exprimă calm și frumusețe. Tihnă deplină. Așa cum a fost lăsat de Dumnezeu, Cerul și Pământul: într-o armonie perfectă!
Nu uitați: sunt Andra și vă îndemn să călătoriți!
Articol realizat de Andra Vișan