Ce ne putem învăța copiii despre greșeli? Cea mai mare greșeală pe care o putem face este aceea de a nu realiza că greșelile sunt oportunități de învățare. Raportarea părinților la copilași, atunci când aceștia nu acționează conform așteptărilor, presupune o mare eroare în ceea ce privește capacitatea copilul și statutul său de mic învățăcel. Dacă le-ar ști pe toate și nu ar dar greș niciodată, nu s-ar mai numi copil.
Ce presupune copilăria?
Copilăria presupune nu doar un proces de creștere fizică, intelectuală, ci un real proces de învățare a ceea ce înseamnă să fie om și să acționeze conform cerințelor societății în care se dezvoltă. Cu alte cuvinte, copiii sunt elevii propriei vieți iar noi, părinții, suntem primii lor profesori. De la a învăța să meargă și să se hrănească singuri până la însușirea noțiunilor de politețe, copiii cad, se murdăresc, se comportă „obraznic” de foarte multe ori. Ce ar face un profesor dedicat? Înțelegând procesul, va interpreta fiecare nouă greșeală a copilului drept o posibilitate de a-și însuși modul corect de acțiune.Deși pare ilogic, greșelile aduc cu sine beneficii.
Greșelile oferă șansa de a învăța cum nu se face ceva. Adulții spun adesea că au învățat multe din propriile greșeli. Copiii de ce nu ar putea beneficia de această metodă de învățare? Edison a fost întrebat cum se simte în raport cu cele 1000 de eșecuri înregistrate în inventarea becului electri Răspunsul său a fost: „Nu am eșuat de 1000 de ori, doar am învățat 1000 de moduri în care nu se face becul.” După o greșeală, copilul are un model de cum nu se face. Și va căuta variante pentru a reuși, ocolind așa zisul eșec. Poate va greși din nou, dar diferit. Asta-i dovedește creativitatea. Problema apare atunci când repetă la nesfârșit aceeași greșeală.Învățarea iertării
Când greșește, copilul învață de asemenea să-și ceară iertare. În căminul în care a greși și a-ți cere iertare este ceva normal, părintele își educă implicit copilul în același spirit. Copilul va accepta greșeala ca pe o normalitate și nu se va sfii să o recunoască. Pentru că nu se va simți umilit, își va cere iertare și-și va lua lecția cu ușurință.
Părintele înțelept folosește greșelile copilului pentru a petrece timp de calitate cu el, acceptându-l necondiționat și învățându-l, în același timp, o nouă variantă de abordare a situației în care copilul a greșit. Astfel, copilul învață că nu este iubit pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce este. Părintele înțelept își va lămuri copilul că el nu este tot una cu greșeala sa. Părintele nu-l va face prost sau incapabil ci îl va încuraja să învețe. Amintiți-vă, greșeala nu este decât o treabă bună neterminată.