Când nu te place Ku Klux Klan-ul
Activitățile KKK (Ku Klux Klan) sunt responsabile de instigarea la ură împotriva celor de culoare, evreilor, imigranților, homosexualilor, lesbienelor, catolicilor sau islamicilor. KKK a linșat sute de persoane de culoare, a distrus gospodării și a demoralizat familii întregi. Ura lor este întreținută de crezul că țintele sunt net inferioare lor. Această mișcare a fost denumită de către unii istorici drept „Coșmarul american recurent” pentru că s-a format și aproape s-a dizolvat în mai mult rânduri pe parcursul a aproximativ 150 de ani (1865-1871, 1914-1918, 1950). Actualmente există multe celule KKK, mai multe decât oricând, dar sunt mici, izolate și fără o influență social-politică notabilă. Dar acest lucru nu exclude pericolul ce l-ar putea prezenta prin coeziune „Clanul urii nejustificate”. Daryl Davis, muzician, este cunoscut pentru determinarea a 200 de membrii KKK să renunțe la teoria lor rasistă și să se retragă din club. Cum? Împrietenindu-se cu ei. El spunea că atunci când dușmanii discută, nu se luptă.
Când nu te place dușmanul
Daryl nu a știut ce înseamnă rasismul decât pe la vârsta de 10 ani. Când a aflat că albii urăsc negrii, a dorit răspuns la o singură întrebare: „De ce să urăști pe cineva înainte de a-l cunoaște?”. Ani de zile nu a primit răspuns. Dar tocmai Daryl urma să joace rolul celui ce avea să creioneze răspunsul, pe parcursul a 30 de ani. Ce-a făcut? A acceptat să „joace” rolul care i se băgase pe gât până când i-a determinat cu bunătate pe cei ce se considerau „superiori” să-i accepte egalitatea.
S-a împrietenit cu Roger Kelly, șeful clanului. Roger a ținut să precizeze că este superior lui Daryl, dar acesta din urmă nu și-a luat jucăriile și a plecat. A continuat relația (zeci de ani!!!) până când Roger a decis că nu se mai potrivea ideologiei KKK și s-a retras. Asemenea lui s-au retras aproximativ 200 de membrii datorită influenței lui Daryl.
Cum de a reușit Daryl să schimbe crezul de o viață a unor oameni atât de hotărâți în misiunea lor? Ei bine, poate că a considerat corect și demn de aplicat îndemnul scripturistic: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.” (Romani 12:21)
Se pare că noi ne temem de tot ceea ce nu cunoaștem și, în mod total irațional, ne „apărăm” cum putem de influența celor pe care-i considerăm periculoși. „Îi considerăm”, deci este vorba despre percepția personală asupra realității, pe baza cunoștințelor acumulate, corecte sau nu.
Ce faci când nu te place?
Este greu de acceptat că există persoane care decid să urască înainte de a cunoaște persoana urâtă. Și totuși există. Și tu, și eu, purtăm măcar puțină ură în suflete față de cineva pe care-l considerăm periculos. Și, deși sună straniu, jucăm ambele roluri, pe rând. Când victimă, când agresor. Și toate acestea dintr-un singur motiv: percepția personală. Ce putem face în această situație? Ideal ar fi să…- păstrăm mintea deschisă – cele mai mari atrocități au fost planificate de către cele mai obtuze minți.
- ne descotorosim de prejudecăți – prejudecata este primul pas către discriminare.
- ne pese de binele celor din jur – cele mai fericite persoane sunt cele care nu trăiesc doar pentru binele personal.
- inițiem relații mai ales cu cei de care ne temem – cea mai inteligentă cale de a-ți învinge dușmanii este să ți-i faci prieteni.