Găsirea de scuze este sportul preferat al românilor. După orice eșec, imediat găsim vinovatul sau vinovații. Vremea, gazonul, stadionul, arbitrul, colegul, șeful, profesorul, guvernul, părinții, soțul/soția, soacra, toți sunt de vină, mai puțin EU. 

Găsirea de scuze

De când ne naștem visăm cu ochii deschiși la tot felul de lucruri. Unele visuri le aducem la îndeplinire, altele sau poate, majoritatea, nu! Deși ni le dorim, deși ne propunem să facem pași în vederea îndeplinirii lor, din nefericire ele rămân doar visuri. Ca să nu ne simțim vinovați, găsim tot felul de scuze, de la „Nu pot!”, până la identificarea tuturor vinovaților. Cu timpul, ajungem adevărați maeștri în găsirea de scuze, devenim negativiști, ne este din ce în ce mai lene sau amânăm la nesfârșit. Astfel, renunțăm mult prea ușor la visurile noastre.

În anul 2006, la Sibiu s-a desfășurat Campionatul European de baschet masculin sub 18 ani, divizia B. La startul competiției, mentalitatea echipei noastre era una extrem de nepromițătoare. Tipic românesc: „orice am face, nu avem nicio șansă”. Numai că, cei care au lucrat cu lotul național au început să le ofere o altă perspectivă. Ce-ar fi să anihileze această scuză cu o afirmație în care să creadă. „Orice am face, nu avem nicio șansă” s-a transformat în „orice echipă poate fi învinsă”. Surpriza competiției a fost chiar echipa noastră, care a învins în finală echipa Estoniei, cea care bătuse România în faza grupelor.

„Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23) este lecția pe care au învățat-o tinerii baschetbaliști români și poate lecția pe care ar trebui s-o învățăm noi toți. Cu alte cuvinte, să privim lucrurile din altă perspectivă. În loc să ne lamentăm și să găsim scuze pentru eșec, să transformăm scuzele în afirmații pozitive în care merită să credem. Poate așa vom avea mai mult succes!

Articol realizat de Mihai Stoicescu