Când ierți pe cineva, te ierți pe tine. Etimologic, a ierta, iertare vine de la latinescul libertare și reprezintă o cale către eliberare. „Legătura dintre iertare și libertate este foarte importantă….iertând, îi dărui libertate celuilalt, ne-o dăruim și nouă înșine….Iertarea ne dă libertatea de a nu mai umbla în acest cerc, de a nu mai tot socoti datoriile, de a lăsa în urmă emoțiile negative” (Arhipova și Mihailova, 2019).

Ce este iertarea?

Iertarea este un proces complex și dureros. Ea are legătură cu o suferință. Suntem conștienți că ni s-a făcut o nedreptate, care nu va dispărea niciodată. Simțim furie și este dreptul nostru pentru că nimeni nu are dreptul să ne rănească. Iertarea presupune să renunțăm la ceva ce avem dreptul, la furia și la resentimentele noastre, dar pe de altă parte, capacitatea de a ierta are legătură cu maturitatea emoțională a unei persoane, care înseamnă curaj, iubire și preocupare pentru cei din jur (Enright, 2008).

Ce spune Biblia despre iertare?

iertarea este o temă dominantă în întreaga Biblie. Dar nu este neobișnuit ca creștinii să aibă multe întrebări despre iertare. Actul de iertare nu vine ușor pentru majoritatea dintre noi. Instinctul nostru natural este acela de a ne retrage în autoprotecție atunci când am fost răniți. Noi nu suprasolicităm în mod natural cu milă, har și înțelegere când am fost nedreptățiți. Este iertarea creștină o alegere conștientă, un act fizic care implică voința sau este un sentiment, o stare emoțională a ființei?

Când ierți pe cineva, te ierți pe tine

În emisiunea ”Fresh Acces” cu Anisa Săndulache, invitata Paula Neacșu, terapeut holistic, vorbește despre iertare: ”Eu mă iert pe mine. De ce mă iert pe mine? Mă iert pentru că eu am dat voie ca persoana respectivă să mă rănească. Să mă umilească. Să-mi inducă o anumită stare emoțională.”