Bucuria este singura emoție pozitivă dintre cele șase emoții de bază identificate de Paul Ekman în 1972 (bucuria, tristețea, teama, furia, surprinderea, dezgustul). Bucuria este singurul element care efectiv dă culoare vieții și care, asemenea luminii din tablourile “pictorului luminii”, cum a fost supranumit Thomas Kinkade, amintește că lumea nu este doar urâțenie… Bucuria în creștinism Creștinismul a aruncat vălul tristeții pentru multă vreme peste adepții săi din cauza (cel mai probabil) a persecuțiilor pe care le-a îndurat și a rămas în conștiința colectivă imaginea sfântului trist, cu cât mai trist cu atât mai sfânt. Și pentru argumentarea acestei poziții “privilegiate” este folosită descrierea Mântuitorului din Isaia 53:3. “Disprețuit și părăsit de oameni, Om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai față de la El, și noi nu L-am băgat în seamă.“ Drept consecință, orice urmaș adevărat al Său trebuie să adopte aceeași atitudine. Oare??? Nu cumva uită creștinismul faptul că Domnul Isus Hristos “a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim” (1Petru 2:24)? Viața, într-adevăr, presupune multă durere în condițiile păcatului “dar de la început n-a fost așa” (Matei 19:8), afirmă Însuși Mântuitorul. Viața și bucuria Când viața se ivește, bucuria îi urmează în mod absolut natural. Dovada este foarte simplă: o mamă, în ciuda durerilor facerii, când își vede copilașul, uită de tot ce a fost și se bucură. Dacă o mamă se bucură în aceste condiții, ce crezi că așteaptă Purtătorul de păcate de la cel a cărui povară a fost luată? Nu să trăiască și să se bucure de eliberare de sub jugul păcatului? Ce culoare are bucuria? Cum se manifestă bucuria? Este ea euforie? Cum arată bucuria autentică? Se pare că bucuriei i-au fost atribuite aspecte neesențiale și a fost jefuită de elementele cele mai importante. A fost deghizată într-un costum de clown ca să dea bine în fața lumii și este foarte greu de imaginat bucuria în mijlocul circumstanțelor negative. Sfântul apostol Pavel afirma: “Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.” 2Corinteni 7:4 Cum să te bucuri în necaz? Sună a nonsens… Este o greșeală în Sfânta Scriptură sau suntem noi tributari unei înțelegeri superficiale? Bucuria ca decizie “Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” Habacuc 3:17-19 Bucuria (sau lipsa ei) este, în fond, rezultatul logic al alegerii pe care o facem. Alegem să ne “vindem” bucuria foarte ieftin, la orice pierdere neînsemnată, sau alegem să trăim bucuria în ciuda circumstanțelor cunoscând că “necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruința în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea.” (Romani 5:3-4). De aceea ne bucurăm chiar și în necazurile noastre! Cel care a înțeles valoarea bucuriei statornicite pe speranță, o va experimenta atât în vremuri bune dar mai cu seamă în cele mai puțin bune. Și cel care a înțeles că bucuria Domnului este tăria sa, are resurse să treacă demn și victorios peste orice provocare. Nimeni nu este mai puternic decât cel care a interiorizat bucuria divină. “Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” Neemia 8:10 Îndemnul apostolului Pavel este foarte clar: “Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!“ Filipeni 4:4 Tu ce alegi azi? Sâmbătă la Comorile Înțelepciunii am prezentat bucuria ca Roadă a Duhului Sfânt și o persoană specială ne-a împărtășit cum a descoperit bucuria prin necazuri. Poți urmări emisiunea AICI: