BUCURIA IUBIRII – așa poate fi sintetizată atmosfera din familia Ilie, o familie iubitoare de Dumnezeu, de oameni și de muzică.
Încă din adolescență, Nuțica & Ionel au resimțit nevoia aceasta de a împărtăși bucuria mântuirii cu cei din jur. Nu se cunoșteau dar în inimile lor aveau același tipar după care să-și croiască viața. Și, pentru că ce se-aseamănă se adună, s-au adunat, formând o familie fericită și dedicată celei mai înalte lucrări de slujire: activitatea misionară.
S-au căsătorit în doar două luni de când s-au cunoscut. Ionel avea foarte clar în minte ceea ce-și dorea de la viitoarea sa soție iar când a întâlnit-o pe Nuțica, a știut că ea este!
Nu l-a deranjat faptul că l-au însurat babele atâta vreme cât Dumnezeu vorbea prin ele. Iar Nuțica nu putea pierde o partidă atât de jovială, consacrată și plină de viață! Ionel era exact opusul firii ei dar o completa forte bine. Unirea inimilor lor răspundea nevoii de a trăi diferit, de a-și trăi credința șapte zile din șapte, nu doar o zi pe săptămână.
Călătoria lor misionară a început cu colinde în stradă în vremea comunismului. Riscau pedepse considerabile dar au primit flori aruncate de prin apartamentele celor care-i ascultau. În semn de recunoștință pentru hrănirea sufletelor lor uscate de teoria comunistă.
Ionel a lucrat mulți ani ca misionar angajat în diferite departamente, unul dintre ele fiind Serviciul Umanitar pentru Penitenciare.
Alături de familia sa (Nuțica și copiii) mergea în vizite chiar și printre cei mai periculoși deținuți oferindu-le șansa de a se simți umani…
Criminalii cereau respectuos voie să le îmbrățișeze copiii – un gest atât de mult râvnit de ei și atât de puțin prețuit de cei aflați în libertate. Acestor oameni proscriși le ducea familia Ilie speranța, dragostea, iertarea…
Mulți dintre ei erau atât de recunoscători încât, odată eliberați, primul gest pe care-l făceau era să treacă pe la familia Ilie și, împreună, mergeau să-L întâlnească pe Dumnezeul care le oferise o altă șansă la viață.
Într-o astfel de ocazie, un deținut eliberat condiționat s-a înfățișat în ușa apartamentului familiei David, dorind să-și manifeste recunoștința față de Dumnezeu. Ionel nu era acasă. Doar Nuțica și copiii. Și Nuțica, oricât de curajoasă ar fi fost ea, cu greu a deschis ușa acestui om care susținea că-l cunoaște pe Ionel.
A observat însă temerea Nuțicăi și, pentru a i-o risipi, i-a arătat actele care dovedeau că fusese condamnat la închisoare pentru omor… Nuțica a știut doar atât: acest om, clasificat drept ucigaș, avea o inimă schimbată și tot ce dorea era să-și prezinte recunoștința în fața lui Dumnezeu.
Ușa lor era deschisă pentru orice om aflat în dificultate și mulți au fost cei care au beneficiat de ospitalitatea acestei familii dedicate.
Familia David a lucrat și cu minorii deținuți în școlile de reeducare. Nu este un secret faptul că „profesorii” din aceste școli își tratează elevii mai degrabă ca pe niște animale uitând că potențialul acestor copii este uriaș și că poate fi valorificat dacă sunt corect călăuziți.
Ionel a avut curajul, pe lângă alte proiecte, să propună constituirea unui cor de copii deținuți! Și, minunea minunilor, corul a cântat în câteva ocazii pe patru voci, impresionându-și nu doar profesorii ci și pe cei mai înalți reprezentanți ai acestor instituții.
Iată cum școlile de reeducare chiar pot deveni niște locuri destinate reeducării! Nu sunt necesare decât câteva inimi iubitoare și o viziune a învingătorului.
Familia David s-a ocupat o bună perioadă de timp de organizarea întâlnirilor pentru persoanele cu dizabilități. Și nu mică le-a fost uimirea să afle că printre cei atât de crunt loviți de soartă, poți găsi bucurie autentică și o credință neîndoielnică în Dumnezeul care nu i-a lăsat la greu.
Unul dintre participanți a mărturisit, în gura mare, că pe el nu-l suportă diavolul. Dar nici el nu-l suportă pe diavol! I-a declarat război pe față. Cum să nu învingi tristețea, depresia, cu o așa atitudine? Cum să nu pleci cu sufletul plin de bucurie și de recunoștință de la acest tip de întâlniri? Cum să nu vrei să stai printre cei învingători?
Bucuria Iubirii este ultimul proiect misionar dezvoltat de familia Ilie. Acesta a venit ca răspuns la nevoile persoanelor cu dizabilități care nu mai puteau beneficia de întâlniri de suflet odată ce pandemia s-a instalat.
Oamenii au nevoie de a-și împărtăși poveștile de viață și dragostea ce le clocotește în suflete. Au nevoie de a-și întări credința prin mărturisire. Așa că familia Ilie a inițiat proiectul prin care oferă speranță, bucurie, dragoste prin… internet.
Programul #bucuriaiubirii poate fi urmărit în fiecare sâmbătă în direct pe Facebook și YouTube de la ora 17:00.
Familia Ilie ne-a împărtășit experiența misionară în cadrul emisiunii COMORILE ÎNȚELEPCIUNII pe care o puteți urmări în reluare aici:
