În vremea lui Isus, sărbătorirea Anului Nou era diferită față de tradițiile moderne. Aceasta a fost influențată de contextul cultural, religios și calendaristic specific evreilor din acea perioadă. Evreii foloseau un calendar lunar, iar începutul anului era marcat în funcție de scopuri religioase sau civile. În general, nu exista o celebrare specifică a „Anului Nou” așa cum este înțeleasă astăzi. Dar există câteva puncte importante de luat în considerare:
Calendarul evreiesc și începutul anului
Evreii din vremea lui Isus aveau două cicluri principale pentru calcularea anului:
- Calendarul religios: Anul începea în luna Nisan (aproximativ martie-aprilie), conform poruncii din Exod 12:2: „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.” Aceasta era luna în care era sărbătorit Paștele evreiesc, marcând eliberarea din Egipt.
- Calendarul civil: Anul civil începea în luna Tishrei (aproximativ septembrie-octombrie), iar ziua de început era asociată cu sărbătoarea Rosh Hashanah, care înseamnă literalmente „Capul Anului.” Aceasta era o perioadă de reflecție, pocăință și pregătire pentru Ziua Ispășirii (Yom Kippur).
Rosh Hashanah – „Capul Anului”
Deși nu este menționat explicit în Noul Testament, Rosh Hashanah era o sărbătoare importantă în tradiția evreiască încă din perioada Vechiului Testament, fiind legată de porunca din Levitic 23:23-25:
- „În luna a șaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveți o zi de odihnă, vestită cu sunet de trâmbiță, și o adunare sfântă.”
Această zi era marcată de sunetul șofarului (corn de berbec) și simboliza începutul unui nou ciclu, invitând la pocăință și introspecție. Este probabil ca Isus și contemporanii Săi să fi respectat această tradiție ca parte a practicilor religioase evreiești.
Obiceiuri și semnificații religioase
În vremea lui Isus, „Anul Nou” nu era sărbătorit cu petreceri sau festivități lumești. Mai degrabă cu practici religioase și o atitudine de reverență:
- Rugăciune și pocăință: Perioada din jurul Rosh Hashanah era văzută ca un timp de pocăință și întoarcere la Dumnezeu, culminând cu Yom Kippur, când se cerea iertare pentru păcate.
- Sunetul șofarului: Trâmbițele din șofar chemau poporul la trezire spirituală și pregătire pentru judecata divină.
Viața în timpul lui Isus
Nu există indicii în Noul Testament că Isus sau ucenicii Săi au marcat explicit începutul anului calendaristic, fie religios, fie civil. Totuși, Isus respecta legile și tradițiile evreiești. Este foarte probabil să fi participat la sărbătorile și practicile specifice vremii, inclusiv la Rosh Hashanah, în contextul său religios.
Anul Nou în context roman
În perioada Imperiului Roman, Anul Nou era sărbătorit pe 1 ianuarie conform calendarului roman (calendarul iulian), în onoarea zeului Ianus, zeul începuturilor și al porților. Totuși, această sărbătoare avea un caracter păgân și nu era acceptată de evrei. Ei rămâneau fideli calendarului și tradițiilor lor religioase.