Antrenarea minții este unul din subiectele la care probabil ar trebui să cugetăm în fiecare zi. Succesul în orice domeniu depinde de strunirea gândurilor. Imaginează-ți mintea ca pe un animal de companie care, pentru a-și împlini menirea, trebuie dresat. Atât pentru binele său cât și pentru binele tău.

„Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu; și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5).

Ani de-a rândul am privit neputincioasă această provocare. Și mă întrebam adeseori cum o fi să-ți strunești gândurile, pentru că multe gânduri mă supuneau unei realități pe care o uram. Eram sclava propriilor gânduri. Nimic mai înjositor pentru o ființă umană care știe că este creată pentru libertate și totuși se află în cea mai cruntă captivitate. Ai gustat măcar puțin din această felie amară de viață?

Îmi amintesc adeseori cu drag afirmația lui Viktor Frankl care susținea că „totul îi poate fi luat unui om, mai puţin un lucru: ultima libertate umană – să îşi aleagă atitudinea în orice condiţii.” Pentru a-ți alege atitudinea, ai nevoie de cooperarea gândurilor care parcă acționează mai mult împotriva decât în favoarea ta.

Cum funcționează mintea?

Probabil că cea mai simplă explicație este testul lămâii. Închide ochii și imaginează-ți că ții în mână o felie zemoasă de lămâie. Îi simți deja prospețimea și decizi să muști din ea. Așa-i că ai deja o cantitate semnificativă de salivă în gură? Mintea ta a răspuns la ceea ce ți-ai imaginat. Prezența salivei este produsul unui gând intenționat și nu al gustului de lămâie în gura ta. Oricât de simplist ar părea, concluzia pare să fie că mintea poate fi strunită după propria voință. Dacă nu-ți manifești voința, mintea va funcționa conform propriilor ei rațiuni care nu prea sunt în favoarea ta.

Succesul tău în orice domeniu depinde de strunirea gândurilor. Îți propun mai departe să-ți imaginezi mintea ca pe un animal de companie care, pentru a-și împlini menirea, trebuie dresat. Atât pentru binele său cât și pentru binele tău.

Acestea fiind spuse iată patru pași despre cum ne putem „dresa” mintea?

Antrenarea minții – 1. Spune-i exact ce vrei!

Ceea ce-i transmiți, aceea va face. De exemplu, știi că ai de lucru, dar spui că vrei să te odihnești. Mintea va crea mediul propice pentru odihnă: începi să caști și deja „știi” că nu mai poți continua. Dacă însă spui: „Trebuie să termin ceea ce am început”, atunci mintea ți se aliază și-ți susține eforturile, în ciuda oboselii. „Fake it till you make it” este condiția pentru reușită. Cu alte cuvinte, prefă-te că poți și chiar vei putea!

Antrenarea minții – 2. Asociază durerea cu plăcerea

Mintea acționează asemenea unui animal: fuge de durere și se repede la ceea ce-i face plăcere. Exemplu: decizi să aduci pe lume un copil și deși știi că vei avea parte de multă durere, merită suportată de dragul plăcerii de a avea copilașul în brațe. Când asociezi durerea cu plăcerea, mintea te ajută să-ți îndeplinești planurile în ciuda dificultăților.

Antrenarea minții – 3. Transmite-i imaginea potrivită!

Mintea acționează ca răspuns la imaginea pe care i-o creionezi cu privire la o situație. Exemplu: te duci la un interviu de angajare și deja vezi mutrele iscoditoare ale celor din comisie adresându-ți întrebări încuietoare sau vezi fețele lor binevoitoare și clar interesate de fiecare candidat în parte. Mintea se va supune imediat și-ți va crea un mediu interior temător sau, din contră, plin de încredere.

Antrenarea minții – 4. Redefinește traseul!

Mintea permite gândurilor să curgă asemenea unor fire de apă pe acolo pe unde este vadul mai bun, adică acționează în direcția obișnuinței. Și nu ai cum să faci aceleași lucruri și să aștepți alte rezultate, nu? Așadar preia frâiele, deschide noi drumuri și obișnuiește-ți gândurile să le circule!

Un exemplu elocvent ar fi dărâmarea mitului că o milă nu poate fi parcursă de către om în mai puțin de patru minute. Ani de-a rândul așa s-a crezut și nimeni nu și-a permis să gândească altfel. Până în anul 1954 când Roger Bannister a parcurs o milă în 3:59 minute. În urma acestui eveniment mulți alții au reușit să treacă pragul celor 4 minute. De ce? Fără să conștientizeze probabil și-au „învățat” mintea să privească dincolo de imposibilitate.
Îți place să crezi că potențialul uman este nelimitat, în dreptul altora.

Te provoc să treci de partea celor care au succes, supunându-ți orice gând care ți-ar putea face rău. Dumnezeu așteaptă să-ți ofere ajutor! „Dacă am face toate lucrurile de care suntem capabili, ne-am uimi şi pe noi înşine.”, spunea Thomas Edison.

Așadar, uimește-te!

Articol realizat de Narcisa Ispas