Cum arată o viață echilibrată? Dacă ar fi așa simplu, spui…. Dar stai, chiar e! În videoul de mai jos (de la 2:49:50) psihologul Paula Persida Popescu le spune adolescenților (și nu numai) care sunt cei 7 pași pe care trebuie să îi parcurgem spre a ne putea considera oameni echilibrați:
Transcrierea integrală a rubricii „Adolescenții”, cu Dani Dărvășan și Paula Persida Popescu:
„Echilibrul interior este atunci când ai armonie interioară, când urmărești să fii coerent, consecvent cu tine, adică să existe concordanță între felul în care simți, gândești și acționezi. Când ne pierdem echilibrul, înseamnă că una gândim sau simțim, și alta facem sau cerem altora să facă. Echilibrul nu este o stare, ci un proces de ani întregi sau de o viață, chiar.
Pași spre atingerea echilibrului
1. Acordă-ți timp pentru tine
Aceasta înseamnă autocunoaștere. Petrece puțin timp cu tine și identifică-ți credințele, convingerile pe care le ai despre lume, despre viață, despre ceilalți, despre Dumnezeu, despre moarte, despre ce cauți tu pe lumea asta, cine ești tu. Este poate cel mai greu lucru de făcut, pentru că necesită timp și exercițiul de a te uita la tine. Dacă nu aloci timp să faci asta, nu este suficient să respecți alte rigori, cum ar fi să mănânci sănătos, să dormi bine sau să faci mișcare, pentru că vei vedea că nu sunt suficiente ca să-ți atingi echilibrul.
Aici este de menționat că deseori împrumutăm credințe despre marile subiecte de la ceilalți: părinți, prieteni, profesori, și ajungem într-un punct în care ne dăm seama că sunt false, că nu sunt ale noastre – nu sunt internalizate aceste convingeri. Atunci este momentul să ne punem ordine în viață: cu asta rămân, cu asta nu rămân, pentru că nu îmi aparține, nu mi se potrivește. Când faci acest lucru, îți atingi mai ușor echilibrul interior. (Mai multe despre cum să îți pui ordine în viață și în mod fizic, practic, aici.)
2. Stabilește-ți limite
La pasul 1 ți-ai setat deja niște principii, credințe. Stabilește până unde poți să accepți niște lucruri, până unde accepți compromisul și de unde începe sacrificiul de sine, ba chiar depersonalizarea. Încearcă să pui aceste limite atât pentru tine, cât și pentru ceilalți. Uneori viața te pune în punctul în care să împingi anumite limite sau să-ți încalci anumite principii. Fii atent până unde renunți la principiile tale, pentru că dacă te depersoanalizezi, nu ai cum să mai fii fericit.
3. Ai grijă la excese
Moderația nu înseamnă mediocritate. Nu înseamnă că nu mă zbat puternic pentru atingerea unei performanțe în viață dar, pe de altă parte, trebuie să am grijă că orice exces dăunează – inclusiv dragostea, care poate să devină obsesivă, și atunci nu mai are beneficii ci, dimpotrivă, îmi creează o stare de disconfort (găsești aici mai multe informații despre dragostea sufocantă, consecință a atașamentului anxios în cuplu).
4. Transformă eșecul în victorie
Să ne amintim de acele situații din viață când credem că am eșuat, dar dacă stăm bine să ne gândim, poate că așa trebuia să stea lucrurile, poate că era în avantajul nostru. Să zicem că nu am intrat la liceul sau la facultatea la pe care mi-am dorit-o. Poate că nu era pentru mine! Să ne uităm la ce am pierdut, că poate am câștigat ceva în plus.
5. Păstrează o relație bună cu mediul înconjurător
Nu este de neglijat să petreci timp în aer liber. Mergi desculț în iarbă, stai la lumină, la soare. Aici intră cele câteva lucruri pe care toată lumea le recomandă: odihnește-te bine, mănâncă bine, fă mișcare, stai în natură.
6. Cultivă-ți relația cu Dumnezeu și cu cei apropiați
Cu Dumnezeu sau cu Universul – chiar dacă nu ești un om care crede în Dumnezeu (ca cei care Îl acceptă în viața lor și Îl iau drept partener), tot trebuie să te poziționezi. Nu este bine să neglijezi acest aspect, cum nu este bine să-l neglijezi nici pe cel legat de familie, prieteni, și timpul petrecut cu ei.
7. Practică activități care-ți aduc bucurie
Petrece timp cu tine nu doar în autocunoaștere, ci și în activități care-ți dau satisfacție: hobby-uri, distracții (care să-ți aducă mai mult un beneficiu decât o pierdere și cu limitele de care ziceam mai devreme).”