Astăzi se împlinesc 545 de ani de la nașterea lui Michelangelo Buonarroti.
Alături de Leonardo da Vinci, Michelangelo este cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii Italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și madrigalului. Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni a fost al doilea din cei cinci fii ai lui Lodovico di Buonarroti Simoni și ai Francescăi di Neri di Miniato del Sera. După întoarcerea la Florența, Michelangelo este lăsat în grija unei doici. Aceasta fiind fiică și soție de pietrar, i-a insuflat micului Michelangelo dragostea pentru marmură. Această pasiune îl determină să părăsească școala, deși părinții lui ar fi dorit ca el să studieze gramatica și să se consacre studiilor umaniste. Datorită prietenului său, pictorul Francesco Granacci, Michelangelo descoperă pictura.
1. Bătălia de la Almo
În 1836 are loc Bătălia de la Alamo – 200 de oameni au apărat un mic fort din Texas timp de 13 zile împotriva a mii de soldați mexicani conduși de Antonio Lopez de Santa Anna, guvernatorul Mexicului.
2. Legea repausului
În 1897 intră în vigoare Legea repausului în zilele de duminică și sărbători. Potrivit legii, era liberă doar dimineața de duminică și alte 14 sărbători pe an.
3. Pe 6 martie 1945 se instaurează guvernul dr. Petru Groza.
Petru Groza a fost un avocat și om politic român interbelic și după cel de-al Doilea Război Mondial, prim-ministru în primele guverne comuniste ale României, între 1945 și 1952.
A fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, funcție asimilată celei de șef al statului, în perioada 2 iunie 1952 – 7 ianuarie 1958.
La 6 martie 1945 a fost impus în funcția de prim-ministru de către Uniunea Sovietică, care a amenințat în caz contrar cu neretrocedarea Transilvaniei către România.
Deși Groza a mimat apartenența la un partid propriu, în fapt, era un executant docil al deciziilor luate de comuniști și al ordinelor venite de la Moscova.
Întrucât guvernul său nu a fost recunoscut de americani și englezi, regele Mihai i-a cerut, în august 1945, demisia. Când Groza a refuzat – fapt unic în istoria regalității în România – regele a intrat în așa-numita grevă regală, perioadă în care guvernul a acționat neconstituțional.
4.În 1964, după moartea tatălui său Paul I, Constantin al II-lea devine rege al Greciei, ultimul rege al monarhiei grecești.
Constantin al II-lea a fost rege al grecilor din 1964 până la abolirea monarhiei în 1973.
A fost al șaselea și ultimul monarh al Casei de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg. În Grecia i se spune „fostul rege” referindu-se la el cu termenul peiorativ „fostul”.
Fiind descendent pe linie bărbătească al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei și-a păstrat titlul de Prinț al Danemarcei.
Unii din susținătorii regelui îl numesc Constantin al XIII-lea, potrivit ideii că monarhia greacă este succesoarea celei bizantine.
5.În 1967, fiica lui Iosif Stalin, Svetlana Allilueva, a depus o cerere oficială de azil politic la ambasada americană din India.
6.Pe 6 martie 1997, tabloul lui Pablo Picasso, Cap de femeie, este furat de la galeria londoneză și recuperat o săptămână mai târziu.
Pablo Ruiz y Picasso a fost un artist plastic spaniol. Picasso nu s-a putut mulțumi în viață cu un singur rol. Va juca multe, reale și imaginare, dar pe toate cu aceeași pasiune.
A fost andaluz și catalan, spaniol și francez. A fost un copil genial, la Paris un străin „iresponsabil”, din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă.
A fost un amant pasional, soț și tată. Dar mai presus de orice, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea.
Așa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, și opera lui Picasso este o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea și totodată viața particulară a artistului.
Pânzele lui ne amintesc de un jurnal intim care glorifică frumusețea și eroismul femeilor iubite.
Optzeci de ani de activitate artistică – pictură, sculptură, poezie, desen, grafică, ceramică reflectă multilateralitatea creației lui Picasso care trăiește pentru artă și prin artă.
