Pe 6 Decembrie 1949 a început Experimentului Pitești. Închisoarea Pitești este numele sub care este cunoscut fostul penitenciar din Pitești, România, renumit pentru așa-zisele încercări de „reeducare”, efectuate sub autorizația autorităților comuniste în perioada anilor 1949-1952 (cunoscute și sub denumirea Experimentul Pitești sau Fenomenul Pitești).
Experimentul Pitești a fost stopat în septembrie 1951 imediat după înlăturarea de la fruntea Partidului Comunist Român a comuniștilor extremiști – facțiunea moscovită, Ana Pauker, Teohari Gaorgescu și Vasile Luka – de către noua linie a desprinderii de Moscova sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu Dej.
Acest experiment poate fi redus la o scuză pentru administrarea unor bătăi și torturi brutale, administrate zilnic cu scopul de a „reeduca total” deținuții politici, majoritatea studenți, membri în grupări interzise de comuniști ca Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal, precum și cei inspirați de Garda de Fier sau membri sioniști ai comunității evreiești din România.
Esența metodei folosite la Pitești este transformarea victimelor în călăi, tortura putând fi apreciatǎ drept un simplu mijloc, nu un scop.
Scopul experimentului, conform principiilor leniniste în interpretarea PCR, a fost lepădarea convingerilor și ideilor politice și religioase a deținuților, și în cele din urmă alterarea personalității până la punctul obedienței absolute.
Estimările totale referitor la numărul celor care au suferit acest experiment sunt cuprinse între aproximativ 1000 și 5000.
A fost cel mai mare și cel mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est.
După anul 1989, generalul de Securitate Alexandru Grunberg Nikolski a decalarat că Securitatea a implementat Fenomenul Pitești la ordinul bucureștean al Anei Pauker care – implicit – executa ordinele moscovite directe ale lui Iosif Vissarionovici Stalin.
În Pitești se desfășoară anual Simpozionul Internațional „Experimentul Pitești – Reeducarea prin Tortură”, ajuns în 2016 la ediția a 16-a.
Piteștiul original a generat literatură memorandum a deținuților supraviețuitori, dar și opere literare de foarte mare semnificație, Fenomenul Pitești (Editura Humanitas, București, 1990; reeditat în 2007) de Virgil Ierunca (1920+2006), Patimile după Pitești (1981) de Paul Goma (1935+2020}, beletristică din diaspora ori pământeană ignorată de Comitetul Nobel.
6 DECEMBRIE ÎN ISTORIE
1865: Statele Unite au adoptat al treisprezecelea amendament al Constituției, prin care s-a abolit sclavia.
1916: Primul Război Mondial: În București sosește o delegație germană care cere să semneze capitularea orașului. Delegația era condusă de prințul Schaumburg-Lippe, fostul atațat militar al Germniei în România.
Primarul Emil Petrescu, în prezența reprezentanților guvernului (plecat la Iași) a semnat „declarația de capitulare în fața inamicului”.
Trupele germane au intrat dinspre Chitila, pe Calea Griviței iar centrul orașului s-a animat de curioși.
1917: Cargobotul SS Mont-Blanc încărcat cu muniție a explodat în portul Halifax din Noua Scoție, după ce s-a ciocnit de vasul norvegian Imo. Aproximativ 2.000 de persoane și-au pierdut viața, iar 9.000 de oameni au fost răniți.
1965: S-au încheiat lucrările la prima magistrală feroviara electrificată din România, Brașov-Predeal.
1999: Emil Constantinescu, președintele României, a promulgat legea privind dosarele Securității.
