28 AUGUST ÎN ISTORIE

28 august 2021

934

La 28 august 1804 un puternic incendiu a distrus o parte a Bucureștiului. După aceasta s-au luat primele măsuri de aliniere a străzilor orașului.

De-a lungul istoriei au existat mai multe calamități care s-au abătut asupra Bucureștilor. Documentele au păstrat date numai despre o parte dintre acestea.

Cele mai vechi însemnări despre „focurile” din București datează de la începutul secolului al XVII-lea însă ele se referă la incendii petrecute în secolul al XVI-lea.

Manea Adrian descrie cum turcii au dat foc Bucureștiului de două ori: în timpul detronării domnitorului Mircea Ciobanul și în octombrie 1595 la retragerea lui Sinan Pașa, cînd biserica Sf. Gheorghe, ridicată în 1562, este incendiată.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, bucureștenii foloseau apa din Dâmbovița sau din puțuri pentru stingerea incendiilor, care erau anunțate prin „tragerea clopotelor”.

Incendiile se produceau destul de des pentru că în mahalalele Bucureștiului, casele erau construite din lemn și acoperite cu șindrilă sau trestie. Dintre incendiile mari din București, documentele menționează:

Incendiul din 1704 când a ars Hanul Șerban Vodă, situat pe locul Băncii Naționale de astăzi
Incendiul din 1719 când au ars Curtea domnească și mănăstirea Sf. Gheorghe.
Incendiul din 1739 când focul a pornit de la gunoiul din curtea mănăstirii Sf.Sava. Biserica Colțea aflată în apropiere nu este foarte afectată fiind construită din piatră.
Un manuscris de la Academia Română menționând acest incendiu spune: „și atuncea au ars și mănăstirea (Colții) toată, cu spitalurile, cu spițăria ce era de doftorii pentru săracii din spital și biserica și cu câte treale paraclisele și amvoanele și cu amândoao pivnițele”. Au ars 137 de case, 5 chilii de biserici, 40 de măcelării și 9 părăvălii.
Incendiul din 1766 când este distrus o parte din Tîrgul Cucului. În urma acestui foc, domnitorul Alexandru Ghica ia măsura ca în viitor prăvăliile să fie ridicate la 60 de colți depărtare de altă clădire.
Incendiul din 13 septembrie 1804, focul a creat pagube mari, a distrus hanurile Sf. Gheorghe și Șerban Vodă și o parte din centrul orașului.
Incendiul din 23 martie 1847, în ziua de Paști, cel mai mare incendiu consemnat din București. Focul a izbucnit de la casa culceresei Drugăneasca și s-a întins cu repeziciune în toată partea de est a orașului. Incendiu n-a putut fi stins timp de câteva săptămâni.

Cincisprezece oameni au pierit și mulți au căpătat arsuri. Conform raportului întocmit de șeful poliției Capitalei au fost distruse de foc în zona roșie (pe atunci Bucureștiul era împărțit administrativ în cinci culori) 130 case, 354 prăvălii cu etaj, 713 prăvălii fără etaj, 10 hanuri, 7 biserici, Bărăția iar în zona neagră 31 prăvălii cu etaj, 359 prăvălii fără etaj, 75 hanuri și 5 biserici. În total aproape 2000 de clădiri. După socoteala de atunci, publicată în „Vestitorul românesc” în 1847, pagubele au costat în jur de 55 de milioane de lei din care 20 de milioane casele și 35 de milioane lucrurile.

Vestea incendiului a făcut înconjurul Europei și mai multe țări au trimis ajutor material.

Țarul Rusiei, sultanul Turciei, domnitorul Gheorghe Bibescu, mitropolitul, boierii, negustorii și binevoitori de diferite naționalități au ajutat Capitala. Sumele strînse din subscripții publice din țară și trimise din străinătate s-au ridicat la peste 7 milioane de lei.

Într-o listă a principalelor sume donate, pe primele 5 locuri se situează: domnitorul Țării Românești Gheorghe Bibescu 230.000 lei, sultanul Turciei 161.000 lei, domitorul Moldovei Mihail Sturdza 35.775 lei, fostul domitor al Serbiei Miloș Obrenovici 31.500, pitarul Evanghelie Zappa 31.500 lei [6].

În 1847 se înființează serviciul de pompieri. Până în acest an, cei care ajutau la stingerea incendiilor erau voluntarii, în general cetățenii care locuiau în apropiere. Nu s-au mai înregistrat incendii catastrofale pentru oraș.