Pe 20 aprilie 1839 se năștea Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată a lui Alexandru Ioan Cuza în urma unei lovituri de stat.
Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.
În cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii.
A construit în Munții Carpați Castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso-turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei), iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.
Neîmplinirea cea mai importantă a domniei regelui Carol I, ca și a succesorilor lui în perioada monarhică a istoriei moderne a țării, a fost eșecul rezolvării problemelor tipice unei țări a cărei economie era bazată pe agricultură și a cărei populație era reprezentată în covârșitoare majoritate de țărani.
După urcarea pe tron a lui Carol I, situația țărănimii române începe să se degradeze serios, pe măsură ce moșierimea, pentru a face față competiției pe piețele externe, ridică continuu nivelul de exploatare al țărănimii.
Sistemul injust pentru covârșitoarea majoritate a populației României din acea perioadă era în plus aproape o excepție în regiune, fapt care totuși nu l-a stimulat pe suveran să inițieze un program de reformă agrară, situație care a condus la repetate explozii sociale în mediul rural la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, inclusiv Răscoala de la 1907.
Rezultatul a fost că principalul sector al economiei românești în epocă, în care era antrenată majoritatea covârșitoare a populației, a rămas într-o stare primitivă.
20 APRILIE ÎN ISTORIE
1809: Victoria lui Napoleon asupra trupelor Imperiului Austriac în Bătălia de la Abensberg.
1862: Louis Pasteur și Claude Bernard finalizează experimentul care va respinge teoria generației spontane.
1902: Marie și Pierre Curie au izolat cu succes săruri de radiu dintr-o substanță minerală, în laboratorul lor din Paris.
1972: La patru zile după lansare, Apollo 16 aselenizează pe Lună. Astronauții au petrecut 2 zile și 23 de ore pe suprafața lunară, timp în care au desfășurat trei activități extravehiculare, în total 20 de ore și 14 minute.
1999: Are loc cel mai grav atac armat într-un ținut de învățământ din istoria Statelor Unite ale Americii.
Au decedat 15 persoane (inclusiv cei doi atacatori), iar încă 24 au fost rănite.
Evenimentul tragic este cunoscut sub numele de: masacrul de la liceul Columbine.
2007: Președintele României, Traian Băsescu, a fost suspendat de Parlament. În urma referendumului din 19 mai (74,48%) suspendarea a încetat.
