Astăzi se împlinesc 103 ani de la moartea lui Titu Maiorescu.
Titu Liviu Maiorescu, născut la Craiova, la 15 februarie 1840, a fost un academician, avocat, critic literar, eseist, estet, filosof, pedagog, politician și scriitor român mason.
De asemenea, Titu Maiorescu a fost prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX.
Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza junimismului politic și „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici.
1.La 18 iunie 1812, Congresul american declară război Regatului Unit al Marii Britanii.
Congres al Statelor Unite ale Americii sau Congresul Statelor Unite ale Americii (în engleză The Congress of the United States) este adunarea bianuală a ramurii legislative a guvernului federal al Statelor Unite ale Americii.
Congresul este o entitate legislativă bicamerală, constând din House of Representatives sau Camera Reprezentanților, camera inferioară, și din Senate sau Senat, camera sa superioară.
Membrii camerelor inferioară și superioară se întrunesc în sesiuni reunite, formând Congresul SUA; ei se numesc oficial Congresspeople, cu denominarea specifică Congressman [nume de familie] pentru un bărbat, respectiv Congresswoman [nume de familie] pentru o femeie.
Membrii Camerei Reprezentanților sunt aleși prin vot direct pentru doi ani, iar membrii Senatului pentru șase ani.
2.În 1815 are loc bătălia de la Waterloo (Belgia), în urma căreia Napoleon I, împărat al Franței (1804-1814 și 1815), a fost înfrânt de armatele anglo-prusace și a pierdut definitiv tronul Franței.
Născut în Corsica și specializat pe profilul de ofițer de artilerie în Franța continentală, Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze și a condus campanii reușite împotriva Primei și celei de-a Doua Coaliții, care luptau împotriva Franței.
În 1799 a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca Împărat al francezilor.
În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului Francez împotriva fiecărei puteri majore europene și a dominat Europa continentală printr-o serie de victorii militare.
A menținut sfera de influență a Franței prin constituirea unor alianțe extensive și prin numirea prietenilor și membrilor familiei în calitate de conducători ai altor țări europene sub forma unor state clientelare franceze.
3.În 1940, generalul francez Charles de Gaulle cere compatrioților săi, în cadrul unei emisiuni transmise de postul de radio BBC, să continue lupta (Apelul de pe 18 iunie).
Apelul din 18 iunie a fost un discurs faimos al generalului Charles de Gaulle, conducătorul Forțelor Franceze Libere, din 1940.
Se consideră că Apelul a pus bazele organizării Rezistenței Franceze împotriva ocupației Germaniei naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
De Gaulle s-a adresat poporului francez din Londra, după înfrângerea Franței.
El a declarat că războiul nu s-a terminat pentru Franța și, în consecință, cerea organizarea luptei de rezistență.
Acest discurs este considerat ca fiind unul dintre cele mai importante din istoria Franței.
În ciuda reputației de declanșator al Rezistenței și al punerii pietrei de temelie a Franței Libere, istoricii au demonstrat că doar un număr mic de francezi au ascultat discursul.
Discursul lui de Gaulle din 22 iunie 1940, ținut – de asemenea – la BBC, a fost ascultat de mult mai mulți oameni.
4.Pe 18 iunie 1951 a început deportarea în Bărăgan a persoanelor care locuiau la 25 km de granița României cu Iugoslavia.
Deportările în Bărăgan au fost o acțiune întreprinsă în anii 1950 de regimul comunist din România, care a început prin relocarea forțată în Câmpia Bărăganului a populației dintr-o rază de aproximativ 25 km de la granița cu Iugoslavia, din județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți.
Acest „transfer de amploare de dislocare” a continuat prin condamnarea la muncă silnică a cetățenilor socotiți de regim ca fiind „nesiguri” sau „dușmani”.
Primul val de deportați provenea din spațiul de 25 km de-a lungul frontierei iugoslave, care se întindea între satele Beba Veche (județul Timiș) și Gruia (județul Mehedinți), acoperind un număr de 203 localități.
Au fost deportate și persoane de pe insula Ada Kaleh.
În 1956 deportații din primul val au fost autorizați să se întoarcă pe meleagurile lor natale, dar nu și-au mai putut recăpăta casele.
