
Până în 1989, ziua de 16 februarie era aniversată ca fiind ziua ceferiştilor. Fusese o decizie luată în perioada de început a comunismului, în 1952, când s-a decis că ziua de 23 aprilie, o zi având şi conotaţii religioase – era ziua Sfântului Gheorghe, nu mai era potrivită noilor realităţi ale epocii. În locul lui 23 aprilie a fost propusă ziua de 16 februarie, o zi simbol: marca luptele eroice, sacrificiile revoluţionare ale muncitorilor ceferişti conduşi de către Gheorghe Gheorghiu Dej şi de alţi lideri ai partidului comunist. Ziua de 16 februarie evoca unul dintre momentele grele ale istoriei noastre economice, sociale şi politice.
1.În 1918, Consiliul Lituaniei a adoptat Declarația de Independență, prin care cerea crearea unui stat lituanian democratic. Declarația de Independență a Lituaniei (în lituaniană Lietuvos Nepriklausomybės Aktas) sau Actul de la 16 februarie a fost semnată de Consiliul Lituaniei la 16 februarie 1918 și proclama restaurarea unui stat independent lituanian, guvernat pe principii democratice, cu capitala la Vilnius. Actul a fost semnat de toți cei douăzeci de reprezentanți, în frunte cu Jonas Basanavičius. Actul de la 16 februarie a fost rezultatul final al unei serii de rezoluții pe această problemă, inclusiv una emisă de conferința de la Vilnius și Actul de la 8 Ianuarie. Drumul spre declararea independenței a fost unul lung și complex, deoarece Imperiul German exercita presiuni asupra Consiliului în vederea formării unei alianțe. Consiliul a trebuit să manevreze cu atenție între interesele germanilor, ale căror trupe erau prezente în Lituania, și dorințele poporului lituanian.



