La 16 august este marcată Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor.
La 24 iunie 2020, plenul Camerei Deputaţilor a adoptat un proiect de lege prin care se declară ziua de 16 august ca Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor.
Proiectul de lege a fost adoptat şi de Senat, Camera Deputaţilor fiind for decizional în acest caz.
Preşedintele României, Klaus Iohannis, a semnat la 16 iulie 2020 Decretul nr. 393/2020 privind promulgarea Legii pentru declararea zilei de 16 august ca Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor, potrivit Administraţiei Prezidenţiale.
1.În 1284, Filip al IV-lea cel Frumos al Franței s-a căsătorit cu Ioana I de Navara.
Filip al IV-lea cel Frumos a fost regele Franței din 1285 până în 1314, fiind membru al dinastiei Capețiene.
Personalitatea sa rece și severă i-a adus porecla de „Regele de Fier” sau „Regele de marmură”.
Contemporanul său, Bernard Saisset, episcop de Pamiers, spunea despre cel Frumos că „Nu știe decât să privească oamenii fără să spună nimic. Nu e nici om, nici fiară, e o statuie…”.
Filip cel Frumos este fiul regelui Filip al III-lea (1245-1285) și al reginei Isabela d’Aragon (1247-1271).
La data de 16 august 1284 se căsătorește cu Ioana I de Navara, astfel devenind regele Navarei din 1284 până în 1305, când moare Ioana.
Nu s-a recăsătorit niciodată. În timpul domniei lui crește considerabil pe plan european rolul de hegemonie al Franței.
El a dus o politică de îngrădire a influenței papei, mutând reședința papală la Avignon, sau o politică de îngrădire a puterii cavalerilor templieri.
Se crede că superstiția zilei de vineri 13 își are originea în arestarea majorității cavalerilor templieri (inclusiv Marele Maestru) la ordinul lui, pe data de vineri 13 octombrie 1307.
2.În 1858, Regina Victoria transmite primul mesaj oficial peste Oceanul Atlantic, din Londra către Statele Unite.
Alexandrina Victoria a fost regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1837 până în 1901, împărăteasă a Indiilor, din 1877 până în 1901, și stăpână a celor 28 de colonii britanice.
Victoria a fost fiica Prințului Eduard, Duce de Kent și Strathearn, al patrulea fiu al regelui George al III-lea.
Atât Ducele de Kent cât și regele au murit în 1820 și Victoria a fost crescută sub supravegherea atentă a mamei ei de origine germană, Prințesa Victoria de Saxe-Coburg-Saalfeld.
Ea a moștenit tronul la vârsta de 18 ani, după ce cei trei frați mai mari ai tatălui ei au murit fără să lase moștenitori legitimi în viață.
Regatul Unit era deja o monarhie constituțională, în care suveranul deținea relativ puține competențe directe politice.
Privat, Victoria a încercat să influențeze politica guvernului și numirile ministeriale.
Public, ea a devenit un simbol național, și a fost identificată cu standardele stricte de moralitate personală.
3.În 1896, lângă Dawson City, Yukon, Canada s-a descoperit aur, fapt ce a declanșat Goana după Aur din Klondike.
Goana după aur din Klondike a fost migrația a aproximativ 100.000 de prospectori în regiunea Klondike din Yukon, nord-vestul Canadei, între 1896 și 1899.
Se descoperise aur acolo de către minerii locali pe 16 august 1896, iar când a ajuns vestea în Seattle și San Francisco în anul următor, prospectorii au dat năvală.
Unii au devenit bogați, dar majoritatea s-au dus în zadar.
A fost imortalizată în fotografii, cărți, filme și artifacte.
4.În 1940 încep tratativele româno-maghiare de la Turnu Severin.
Eșecul acestora, previzibil, a dus la Dictatul de la Viena din 30 august 1940.
Dictatul de la Viena (cunoscut și ca Al doilea arbitraj de la Viena) a fost un act internațional încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste.
Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”.
5.În 1945, Pu Yi, ultimul împărat al Chinei și conducător al Manchukuo, este capturat de trupele sovietice.
Pu Yi a fost al doisprezecelea și ultimul împărat al Dinastiei chineze Qing.
A fost încoronat la vârsta de doar trei ani în anul 1909 și a fost obligat să abdice la 12 februarie 1912.
A fost cunoscut ca împărat sub numele de Împăratul Xuantong între 1908 și 1911, și ca împărat, dar fără să conducă efectiv, între 1911 și 1924, iar între anii 1932 și 1945 a domnit în statul marionetă cunoscut sub numele de Manciukuo.
