Știați că edilii interbelici au denumit o străduță, de numai câteva sute de metri, care leagă două bulevarde mărginite de castani: 11 iunie?
Dar ce semnifică această dată?
Inițial, strada a fost denumită așa în memoria zile de 11 iunie 1848, când Bibescu Vodă semna, la Bucureşti, Proclamaţia de la Islaz, care avea să devină noua constituţie a unei Valahii ce sta sub semnul revoluţiei.
Sub presiunea guvernului provizoriu, ca şi – mai ales – a protestelor consulatului rus (care nu accepta „laşitatea” lui Bibescu), domnitorul avea să abdice a doua zi, pe 12 iunie.
Însemnătatea acelui moment a fost argumentul pentru „botezul” din anii ’20.
În anii ’50, o nouă putere politică se străduia să şteargă de pe harta oraşului denumirile burgheze.
Şi, cu toate că data Proclamaţiei de la Islaz nu păcătuia cu nimic, din punct de vedere ideologic, se cere înlocuirea numelui străzii cu cel al unui fruntaş comunist.
Cineva are o idee mai bună: să-şi păstreze denumirea veche, cea de 11 iunie, doar argumentaţia să fie alta, nu ziua semnării constituţiei revoluţionare din 1848 să fie astfel reprezentată, ci ziua în care a fost promulgată una dintre legile revoluţionare ale noului regim.
Legea nr. 119 din 11 iunie 1948, pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, prin care intrau în proprietatea statului toate resursele solului şi subsolului ce nu se aflau, încă, în proprietatea sa, la data semnării primei constituţii a Repubicii Populare Române.
În acest chip ingenios, strada îşi păstra numele, plăcuţele rămâneau neatinse, iar orgoliile noilor conducători politici erau satisfăcute.
1.În 1184 î.Hr., potrivit calculelor lui Eratostene, are loc Războiul troian, iar Troia este arsă.
Războiul troian este un conflict militar celebru al Antichității, care i-a avut ca protagoniști pe eroii ahei și inamicii acestora, locuitorii orașului Troia din Asia Minor.
Conform mitologiei grecești, neînțelegerea ar fi izbucnit după ce Paris, prințul Troiei, ar fi răpit-o pe Elena, soția lui Menelau, regele Spartei.
Deși neconfirmată istoric, legenda Războiului Troian este una din cele mai importante teme ale literaturii Greciei Antice, mai ales datorită celor două mari epopei, Iliada și Odiseea, atribuite lui Homer.
Iliada relatează parțial ultimul an al asediului Troiei, iar Odiseea descrie drumul întortochiat al întoarcerii acasă a lui Ulise (Odiseu), regele Itacăi și unul din principalii lideri ai armatei aheilor.
Alte segmente ale legendei sunt redate într-un ciclu de poeme eroice care nu a supraviețuit decât sub forma unor fragmente.
Episoadele războiului au constituit material tematic și sursă de inspirație pentru tragedia greacă sau pentru poeții romani Virgiliu și Ovidiu.
Cauzele războiului troian sub aspect mitic sunt complexe, deoarece au antrenat chiar și zeitățile Olimpului.
2.Pe 11 iunie 1903, regele Serbiei Alexandru I și regina Draga sunt asasinați de membri ai grupării panslaviste Mâna Neagră, care urmăreau îndepărtarea Serbiei de sub influența vestică, în folosul Rusiei.
Deoarece ofițerii implicați în atentat făceau parte din Regimentul 6 Infanterie, care purta numele „Regimentul Regele Carol al României”, Carol I al României a telegrafiat la Belgrad anunțând că renunță la patronajul onomastic asupra regimentului respectiv.
Mâna Neagră, cunoscută oficial sub numele de Unitate sau Moarte, a fost o societate secretă teroristă fondată în Regatul Serbiei în 6 septembrie 1901.
A fost parte a mișcării panslaviste, cu intenția de a uni toate teritoriile populate de slavii din sud, teritorii aflate în Austro-Ungaria.
Concret, Mâna Neagră a urmărit înfăptuirea Serbiei Mari prin alipirea Bosniei și Herțegovinei la Regatul Iugoslaviei.
Victime ale acestei organizații au fost regele Alexandru Obrenović și soția sa Draga, uciși de Dragutin Dimitrijević în 1903 pe motiv că ar fi adoptat o atitudine proaustriacă.
Mâna Neagră a organizat și Atentatul de la Sarajevo, în care a fost ucis arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Austro-Ungariei, atentat care a dus la începerea Primului Război Mondial.
3.În 1978, Virginia Ruzici, jucătoare de tenis de câmp, cucerește titlul de campioană la Roland Garros, fiind prima româncă laureată atât la simplu, cât și la dublu, alături de jucătoarea iugoslavă Mima Iausovec.
Virginia Ruzici este o fostă jucătoare profesionistă de tenis, actuală antrenoare, manager și comentator sportiv din România.
Originară din Câmpia Turzii, a devenit jucătoare profesionistă în 1975.
Virginia Ruzici a câștigat 14 titluri la simplu în cariera sa, incluzând unul de Grand Slam, la Roland Garros (Paris) în 1978.
În acea finală, Virginia a învins-o pe câștigătoarea din 1977, Mima Jaušovec, cu scorul de 6-2, 6-2.
S-a retras din cariera sportivă în anul 1987, fiind antrenoare de tenis și comentator sportiv.
În prezent este managerul jucătoarei românce Simona Halep dar și comentator sportiv la postul Eurosport.
4.În 1985, un ou Fabergé a fost vândut pentru £1.375.00 la New York, Statele Unite.
Peter Carl Fabergé, cunoscut de asemenea sub numele de „Karl Gustavovici Fabergé” a fost un bijutier rus, cunoscut îndeosebi pentru „Ouăle Fabergé”, bijuterii realizate din metale și pietre prețioase, la baza cărora se află tradiția pascală.
Tatăl său era un bijutier, iar Peter Carl a preluat afacerea acestuia, după moartea sa.
În 1885, țarul Alexandru al III-lea al Rusiei i-a cerut lui Fabergé să facă o bijuterie în formă de ou de Paște pentru soția sa, astfel apărând celebrele Ouă Fabergé.
5.Pe 11 iunie 2008, un incendiu a distrus Biserica Evanghelică din Bistrița, monument reprezentativ pentru tranziția de la stilul gotic la cel renascentist în Transilvania.
Turnul bisericii, cu o înălțime de 75 m, este cel mai înalt turn medieval din România, fiind cu puțin mai înalt decât turnul Catedralei Evanghelice din Sibiu.
Biserica Evanghelică din Bistrița este monument istoric.
