miercuri, iulie 24, 2024

10 MAI ÎN ISTORIE

Data de 10 Mai marchează trei momente importante din istoriografia României: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării.

Ziua de 10 Mai este şi zi de sărbătoare naţională, printr-o decizie a Camerei Deputaţilor.

10 mai, Ziua Regalităţii, a fost ziua naţională a României din 1866 până în 1947, până la venirea comuniştilor la putere.

În timpul regimului comunist, sărbătoarea de 10 Mai a fost ştearsă din memoria colectivă, iar când se vorbea despre independenţă se invoca discursul lui Mihail Kogălniceanu din Parlament, rostit la 9 mai.

Astăzi, 10 Mai este Ziua Regelui, fiind sărbătorită în primul rând de familia regală.

Prima semnificaţie a zilei de 10 Mai este legată de momentul sosirii lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen în România în anul 1866.

Cu acceptul împăratului francez Napoleon al III-lea şi cel al regelui Prusiei, Wilhelm I, principele Carol porneşte spre România la sfârşitul lui aprilie 1866.

Părăseşte castelul Sigmaringen de lângă Dusseldorf şi traversează Elveţia şi Austria.

În ziua de 8 mai ajunge cu vaporul la Turnu Severin, iar pe 10 Mai 1866 intră în Bucureşti.

Începea astfel o domnie de 48 de ani, cea mai lungă din istorie.

Este perioada în care 10 Mai intră în conştiinţa românilor drept Ziua Naţională şi Ziua Dinastiei.

Din 1866 şi până la momentul abdicării Regelui Mihai I la 30 decembrie 1947, data de 10 Mai a fost Ziua Naţională a României.

 

1.Pe 10 mai 1866, Carol I al României depune jurământul ca domnitor al României în Parlament.

Carol I al României a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza.

Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.

În cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii.

A construit în Munții Carpați Castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării.

După războiul ruso-turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei), iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.

Neîmplinirea cea mai importantă a domniei regelui Carol I, ca și a succesorilor lui în perioada monarhică a istoriei moderne a țării, a fost eșecul rezolvării problemelor tipice unei țări a cărei economie era bazată pe agricultură și a cărei populație era reprezentată în covârșitoare majoritate de țărani.

După suirea pe tron a lui Carol I, situația țărănimii române începe să se degradeze serios, pe măsură ce moșierimea, pentru a face față competiției pe piețele externe, ridică continuu nivelul de exploatare al țărănimii.

Sistemul injust pentru covârșitoarea majoritate a populației României din acea perioadă era în plus aproape o excepție în regiune, fapt care totuși nu l-a stimulat pe suveran să inițieze un program de reformă agrară, situație care a condus la repetate explozii sociale în mediul rural la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Rezultatul a fost că principalul sector al economiei românești în epocă, în care era antrenată majoritatea covârșitoare a populației, a rămas într-o stare primitivă.

Sursa Wikipedia

2.În 1877, Senatul României adoptă declarația de independență a României proclamată de Mihail Kogălniceanu în fața Adunării Deputaților cu o zi înainte.

Regele Carol I o semnează.

Mihail Kogălniceanu a fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist român originar din Moldova, care a devenit prim-ministru al României la 11 octombrie 1863, după Unirea din 1859 a Principatelor Dunărene în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, și mai târziu a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I.

A fost de mai multe ori ministru de interne în timpul domniilor lui Cuza și Carol.

A fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale (situându-se pe curentul moderat al liberalismului).

Fiind un liberal moderat, și-a început cariera politică în calitate de colaborator al prințului Mihail Sturdza, în același timp ocupând funcția de director al Teatrului Național din Iași și a publicat multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri și activistul Ion Ghica.

Sursa Wikipedia

3.În 1881, pe 10 mai, Carol I de Hohenzollern–Sigmaringen este încoronat Rege al României (1881–1914), după ce anterior fusese Principe al României (1866-1881).

Sursa Wikipedia

SourceWikipedia

ULTIMELE ARTICOLE

Pacea – un obiectiv tot mai greu de atins

Într-o lume marcată de conflicte, inegalități și tensiuni crescânde, pacea pare un obiectiv tot mai greu de atins. Cu toate acestea, figura emblematică a...

Copilăria nu este o competiție

Copilăria nu este o competiție. Parenting-ul poate fi perceput ca un sport competitiv. Când părinții copiilor mici se întâlnesc, există adesea cineva care profită...

17 iulie – Ziua Internațională a Justiției

Ziua Internațională a Justiției, celebrată pe 17 iulie, este o ocazie importantă pentru a recunoaște și promova principiile de justiție, echitate și drepturile omului...

”Mama m-a băgat în comă”

”Mama m-a băgat în comă”. De la doar 5 ani a fost bătută cu brutalitate de mama ei și transportată la spital cu elicopterul...