În fiecare an, pe 10 iunie sărbătorim ziua parașutiștilor militari.
Astăzi se împlinesc 78 de ani de la înfiinţarea, la Bucureşti, primei şcoli de pregătire pentru paraşutiştii militari.
Între instructori s-a numărat apreciata Smaranda Brăescu, o pionieră în această disciplină, cea care – în toamna anului 1931 – sărea cu paraşuta de la înălţimea de 6.000 metri, un record pentru acea dată.
Smaranda Brăescu a fost, de altfel, a doua paraşutistă din lume cu licenţă.
Şcoala de paraşutişti militari a dat, decenii la rând, numeroşi campioni.
1.În 1415 este atestată Prima mențiune documentară a funcției de „spătar” în Țara Românească (atribuțiile acestuia erau comanda armatei și prezentarea însemnelor autorității domnești la ceremonii).
Spătar – era în Moldova și Țara Românească denumirea oficială a unui dregător la curtea domnească, având la început sarcina de a purta la festivități sabia și buzduganul domnitorului iar mai târziu avea comanda cavaleriei, devenind comandant suprem al armatei în lipsa domnului.
Mai târziu a fost șeful poliției.
Această dregătorie a apărut în Țara Românească la 1415, în vremea lui Mircea cel Bătrân, când spătarul era, de obicei, al patrulea dregător din Sfatul domnesc.
2.Pe 10 iunie 1860 se năștea Hariclea Hartulari Darclée.
Hariclea Darclée a fost o cântăreață română de operă cu voce de soprană.
Este prima interpretă a rolului Floria Tosca care a avut loc la data de 14 ianuarie 1900 la teatrul Costanzi din Roma, la premiera operei lui Giacomo Puccini.
Hariclea Darclée, personalitate marcantă a muzicii românești, s-a născut la Brăila, pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene.
Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniței Mavrocordat păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman, la Turnu Măgurele, unde, de fapt, Haricleea locuiește până la vârsta de aproape 16 ani, când este dusă de familie cu vaporul la Pensionul Lobkovitz de pe Augustinerstrasse din Viena.
Așa cum scria N. Carandino în cartea „Darclée. Viața de glorie și de pasiune a unei mari artiste”, la nașterea ei, s-a prezis că “duduia va călători mult și va fi mereu în sărbătoare”.
În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă.
În februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary.
În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, deși primea de-acasă câte 500 de franci pe lună.
Nici măcar nașterea fiului ei, Ion, nu o abate din drum, continuând să ia lecții de canto.
“Am făcut progrese și sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit” scria Darclée familiei.
3.În 1912 are loc mitingul aviatic de la Aspern (Austria) la care Aurel Vlaicu a obținut un mare succes; aflat în competiție cu piloți celebri ai timpului, a obținut premiul I pentru aruncarea unui proiectil la țintă, de la o înălțime de 300 metri și premiul al II-lea, pentru aterizarea la punct fix.
4.În 1948, pe 10 iunie are loc căsătoria dintre regele Mihai I și Ana de Burbon-Parma.
Principesa Ana de Bourbon-Parma a fost soția regelui Mihai I al României și fiica prințului René de Bourbon-Parma și a prințesei Margaret a Danemarcei.
A fost strănepoata regilor Christian al IX-lea al Danemarcei (pe linie maternă) și Miguel I al Portugaliei (pe linie paternă) și nepoata de soră a împărătesei Zita de Bourbon-Parma.
Principesa Ana, cetățean francez naturalizat, a participat la cel de-al Doilea Război Mondial.
L-a cunoscut pe regele Mihai al României la nunta principesei Elisabeta a Marii Britanii, în noiembrie 1947, cei doi logodindu-se înainte de întoarcerea regelui în România.
Guvernul Groza nu și-a dat acordul pentru căsătorie. Mai mult, l-a forțat pe regele Mihai să abdice la 30 decembrie 1947.
Cuplul s-a căsătorit în cursul anului următor, în ciuda opreliștilor de natură religioasă.
În cercurile monarhiste și în cadrul familiei regale a României, Ana de Bourbon-Parma a fost cunoscută sub titlul Regina Ana (cu calificativul Majestatea Sa).
5.Pe 10 iunie 1967 a încetat Războiul de Șase Zile dintre Israel, Siria, Egipt și Iordania.
Războiul de Șase Zile a fost un conflict armat între Israel și alianța formată din statele arabe Egipt, Iordania și Siria.
Acest război a durat între 5 și 10 iunie 1967. În urma victoriei militare asupra coaliției arabe, Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania.
Războiul de Șase Zile a fost cel de-al treilea conflict armat arabo-israelian.
